Avocat Gianina Vera Poroșnicu și Ella Gondoș, amfitrioanele unui eveniment cultural ieșean de anvergură

Un eveniment de anvergură ce merită prezența dumneavoastră ține de omagierea scriitoarei, poetei și traducătoarei române, Otilia Cazimir. Supranumită și „poeta sufletelor simple”, aceasta este cunoscută la nivel național ca autoare de versuri pentru copii.  Pentru bogata sa activitate literară, Otilia Cazimir a primit numeroase premii și distincții: Premiul Academiei Române (1927), Premiul Femina (1928), Premiul Național pentru Literatură (1937), Premiul Societatea Scriitorilor Români (1942). Un model feminin exemplar din domeniul cultural și literar, ce poate fi descris în termeni ai liricii elegiace, sentimentale sau umoristice, conform spuselor marelui critic de George Călinescu: „Remarcabilă este Otilia Cazimir și în schițele în proză, mici instantanee, drame în miniatură […] în același spirit evocator și discret umanitar ce străbate toată proza moldovenească între Sadoveanu, Hogaș și Ionel Teodoreanu.”

Păstrând aceeași notă culturală, dar și acel parfum al epocii de altădată avem plăcerea de a vă invita, marți, 8 iunie 2021, începând cu orele 10.00 la Sfințirea Mormântului restaurat al Poetei Otilia Cazimir, ce va avea loc în fața Bisericii din Cimitirul Eternitatea. Dorim să îndreptăm mulțumirile către doamna avocat Gianina Vera Poroșnicu, în calitate de finanțator al procesului de restaurare. În cadrul acestui eveniment vor participa reprezentanți de marcă ale autorităților locale, cât și personalități marcante din sfera culturală ce sunt reprezentanți ai instituțiilor culturale și de educație importante ale orașului celor 7 coline.

Procesul de restaurare a fost realizat  cu sprijinul Primăriei Municipiului IașI și finanțat de doamna avocat Gianina Vera Poroșnicu. Prezentul proiect s-a materializat prin inițiativa Ateneului Național din Iași, reprezentată de domnul director Andrei Apreotesei, făcând parte din succesiunea de restaurări ale altor monumente funerare – monumente istorice din Cimitirul Eternitatea. Procesul de restaurare și refacere a mormțntului marei poete s-a realizat prin atenta coordonare a artistului restaurator Ciprian Stratulat.

Prezentul eveniment de comemorare creștinească a fost realizată de Ateneul Național din Iași prin director Andrei Apreotesei, de Academia de Talente prin director Ella Gondoș și de Casa Josef Zoller prin proprietar avocat Gianina Vera Poroșnicu. Amfitrioanele acestui eveniment, modele femine de excepție ale societăți românești, cu nenumărate performanțe în domeniul artei muzicale – Ella Gondoș, dar și juridic – avocat Gianina Vera Poroșnicu , vor depune coroane de flori în semn de respect față de Otilia Cazimir, poeta care a ridicat poezia la rang de artă a scrisului. La inițiativa Ellei Gondoș, responsabilă pe partea artistică, îl vom regăsi ca invitat pe Aurelian Holera, pianist ce va interpreta lucrarea muzicală Ave Maria, în semn de recunștință pentru cea care ne-a înfrumusețat copilăria, Otilia Cazimir.

Ziua de 8 IUNIE 2021 este reprezentativă pentru națiunea română întrucât se împlinesc 54 de ani de la trecerea în lumea spectrelor a personalității remarcabile a poetei Otiliei Cazimir.  Întregul eveniment se dorește a aduce un pios omagiu poetei ieșene, dar și operelor literare rămase ca zestre culturală ce înfrumusețează copilăria prichindeilor.

Ella Gondoș, actrița în personaj negativ! Artista joacă în cel mai nou serial pentru adolescenți!

Sursa: Arhiva personală a artistei și actriței Ella Gondoș

În ceea ce o privește pe Ella Gondoș, nimic nu pare imposibil! Acceptă orice provocare și o joacă la cel mai înalt nivel! Un proiect deosebit la care ia parte, pornit exclusiv în mediul online este „6ASE”, un serial produs de actorul Vlad Baba., care s-a bucurat de un succes absolut, intrând în Trending pe Youtube Top 10, într-un timp foarte scurt. Rulat pe canalul Roton Music, serialul reunește mai multe personaje din showbiz, ce aparțin unor diverse domenii precum: muzică, teatru, sport, cinematografie și televiziune. Printre rolurile importante regăsim personalități emblematice precum: Dan Negru, Cătălin Moroșanu, Mircea Eremia, Lino Gold, Ella Gondoș, Ion Paladi, Vlad Baba, Răzvan Popescu și Erica Moldovan.

Ella Gondoș, personalitate marcantă a societății ieșene, recunoscută și premiată la nivel național, deține calități artistice deosebite, aspect surprins și în cadrul serialului „6ASE”. Nu este o surpriză să aflăm că se descurcă excelent în calitate de director al Academiei de Talente, mamă a prețiosului Carol, dar și de actriță. Zona de actorie reprezintă o adevărată provocare pentru artistă, acest rol fiind asumat și greu de jucat. Ella, surprinde publicul țintă prin rolul de inspector de poliție, Lorelay Clarck. Drumul scurt de la muzică la actorie, este demonstrat de frumoasa și talentata interpretă, prin apariția sa distinsă. Ambiția a determinat-o să își creeze propria afacere, să devină antreprenor, reușind să-și transforme visul în realitate. Totul a pornit din dorința de a deveni independentă și de a duce mai departe meseria de pedagog, care pentru Ella Gondoș, reprezintă o vocație, dar în egală măsură  și un dar moștenit și cultivat de-a lungul carierei. Vă prezint cu drag parcursul fulminant al Ellei Gondoș, o tânără care prin muncă asiduă, dedicare și dragoste pentru frumos reușește să șlefuiască diamante muzicale și să transmită publicului larg mesaje motivaționale, acum și prin intermediul actoriei.

Sursa: Arhiva personală a artistei și actriței Ella Gondoș

Ștefana Agop: Tot ce faci este recunoscut la cel mai înalt nivel! Cum reușești să creezi un echilibru în viața familiară, dar și în cea profesională?

Ella Gondoș: Mereu mă amuză întrebarea. Probabil încă nu am întalnit peștișorul auriu deși aș avea o singură dorință: echilibrul. Acesta este greu de atins, dar lucrez în a mă apropia de el. Uneori atenția îmi este canalizată spre o anumită parte, iar apoi încerc să recuperez cu celelalte. Așadar, echilibrul în viața mea este o alergare continuă în a fi prezentă total ori de câte ori am ocazia, atât profesional cât și familial.

Ștefana Agop: Cum definești motivația pentru perfomanța în domeniul artistic?

Ella Gondoș: Sunt omul din mijlocul acțiunii și îmi place gustul reușitei! Concentrându-mă pe asta, iau in considerare că orice îmi propun se poate realiza indiferent de ceea ce întâmpin pe drum. Rezultatul final îmi aduce satisfacție și îmi dă putere constant să reîncep proiecte cu mai multă determinare.

Ștefana Agop: Ce specializări ai urmat pe parcusul carierei?

Ella Gondoș: Curioasă din fire, am trecut prin specializări care să îmi răspundă tuturor întrebărilor pe plan muzical, astfel încât să pot oferi la rândul meu informații corecte celor ce mă creditează ca mentor. Așadar, am finalizat specializări precum: pian principal, canto muzică ușoară-jazz, canto clasic și muzical.

Ștefana Agop: Cum te regăsești în contemporaneitate tu ca om de poveste, ca director al Academiei de Talente, dar și ca protagonistă în serialul „6ASE” într-un rol negativ?

Ella Gondos: Cred cu tărie în femeia modernă a secolului XXI, în mixul perfect al feminității combinat cu determinare masculină. Rolul a fost o provocare asumată întru-totul. Oamenii au nevoie de diversitate, iar artistul complet trebuie să îndeplinească și această condiție, iar rolul negativ din serial m-a scos din zona de confort, ambiționându-mă reacțiile celor ce ne urmăresc. Scopul a fost să creadă în personajul meu și l-am atins!

Ștefana Agop: Cum ai caracteriza atractiv serialul „6ASE” pentru publicul țintă?

Ella Gondoș: Este serialul perfect pentru a-ți reaminti esențele vieții: prietenia, iubirea și umorul.

Ștefana Agop: Ce informații ne poți dezvălui despre Lorelay Clarck, personajul interpretat de tine cu atâta măiestrie?

Ella Gondoș: Bazat pe experiența unei femei care a trăit viața dură din Afganistan, Lorelay se impune prin seriozitate, jonglând însă cu emoțiile feminine care o împing să recurgă și la lucruri mai puțin etice, în numele iubirii.

Ștefana Agop: Ce criterii au stat la baza alegerii rolului negativ și cum de ai acceptat?

Ella Gondoș: Puterea de adaptabilitate este cheia, iar rolul mi-a zguduit simțurile! Contrastul dintre bine și rău ne este cunoscut tuturor. Unii aleg o parte, iar alții o evită. În serial explorez acțiuni și repercursinui a unei atitudini pe care o evit în viața de zi cu zi. Mă bucură faptul că pot înțelege fictiv ce înseamnă o decizie luată impulsiv, cum mă poate afecta un proces imoral și ce deznodământ îți aduce gândirea malefică.

Sursa: Arhiva personală a artistei și actriței Ella Gondoș

Ștefana Agop: Cum poți descrie o zi de filmări, traită din spatele cortinei Ștefana Agop: Ce criterii au stat la baza alegerii rolului negativ și cum de ai acceptat?

Ella Gondoș: Am aflat că minutul nu are 60 de secunde, iar ceea ce vedem montat în varianta finală presupune ore de repetiții, rugăciuni să țină vremea cu noi, râsete și bâlbe plus o reactualizare a stărilor potrivite rolului, ceea ce nu este deloc ușor.

Sursa: Arhiva personală a artistei și actriței Ella Gondoș

Ștefana Agop: Cât de receptivi sunt tinerii de astăzi în a urma o carieră în domeniul artistic?

Ella Gondoș: Noua generație este cunoscută pentru creativitate. Tinerii sunt mai curajoși în a se expune fața de generația trecută, asta datorită platformelor virtuale. Diferența este că puțini au determinarea de a-și asuma până la final riscul vizibilității. Receptivi dar leneși.

Ștefana Agop: Ce mesaj dorești să le transmiți celor care încă n-au suficientă încredere că își pot urma visul?

Ella Gondoș: Încrederea vine doar atunci cand îți este materializată munca. Procesul este lung și anevoios, dar trebuie îmbrățișat atât cu lacrimi, cât și cu fericire. Viața e facută din alegeri, cele bune sunt mai greu de îndeplinit, dar sigure pe termen lung. Îi sfătuiesc să facă doar ceea ce iubesc cu adevărat și să nu se oprească la primul eșec. Din greșeli învățăm și pe baza lor ne dezvoltăm.

Povestea de success a Ellei Gondoș

Sursa: Arhiva personală a artistei și actriței Ella Gondoș

O poveste de viață care începe cu pasiunea pentru muzică și pian, încă din copilărie. Povestim așadar despre o călătorie în lumea frumoasă a portativului, în care papirusul vieții muzicale și artistice, devine modelat de emoțiile lăuntrice și aplauzele de pe scenă. Drumul artistei și actriței Ella Gondoș este pavat de numeroase reușite, acestea fiind marcate de obținerea unor distincții la nivel național, printre care evidențiem „Topul celor 100 de oameni de succes din România” fiind premiată doi ani consecutivi. Povestea de succes a Ellei Gondoș a fost scrisă pe pergamentul vieții prin efort, determinare, perseverență, dar în egală măsură și ambiție. Prin pasiune și dedicare pentru muzică și cinematografie, artista și-a trasat traiectoria ascendentă în cariera sa. Triada om-profesor-artist este formula ce definește profesionalismul și calitatea umană a sa, întrucât a reușit să șlefuiască diamante muzicale de neprețuit.  Implicarea sa în domeniul artistic este reliefată și prin muncă asiduă, credință și dragoste nemărginită pentru arta frumosului.

Povestea serialului  “6ASE”

Sursa: Arhiva personală a artistei și actriței Ella Gondoș
Sursa: Arhiva personală a artistei și actriței Ella Gondoș

În cadrul acestei producții se abordează teme actuale cu privire la impactul bullying-ului asupra generației tinere, punându-se accentul și pe zona socială de prietenie. Ne este prezentat un colectiv unit de elevi ce doresc să pună accentul pe bazele educației, reliefând existența unui  sistem de învățământ modern, centrat pe nevoile elevilor. În esență, este vorba despre povestea unor tineri ce trec print-o serie de peripeții, fiind răpiți de membrii unei agenții secrete.  Vicisitudinile vieții îi prezintă pe tineri în fața publicului drept supereroi, capabili să soluționeze orice situație în baza puterii prieteniei. În căutarea tinerilor, pornesc organele legii, părinții și profesorii, pentru a soluționa cazul dispariției acestora. În acest context, prin crearea acestui serial se scoate în prim plan frumusețile orașului celor șapte coline, prin prisma cinematografică, conturând astfel factorul social, reprezentat de prietenie, dar și cel tehnologic, reprezentat prin digitalizare. Prietenia strânsă este demonstrată de tânăra generație ce reușește să ofere un exemplu de moralitate și profesionalism în cadrul serialului, fiecare elev reprezentând un adevărat model demn de urmat. Mai mult decât atât, acest periplu în sfera cinematografică ne-a oferit șansa de a cunoaște pasiunile ascunse ale artistei și actriței Ella Gondoș, un adevărat model demn de urmat la nivelul societății ieșene.

Descoperim secretele din culisele vieții pasionaților de vlogging, mașini, imobiliare și drept, într-un interviu exclusiv cu Angelo Timofte

Sursa: Arhiva personală a lui Angelo Timofte

Un subiect deosebit de important și extrem de apreciat al epocii contemporane este vlogging-ul. Astăzi stăm de vorbă cu Angelo Timofte pentru a descoperi viața din spatele camerei, experiența din domeniul video, pasiunea pentru zona auto și motivația pe care o are în vederea realizării unor videoclipuri atât de complexe și interesante. Multe idei, documentare, cadre filmate în mod profesionist și toate acestea sunt realizate din dorința de a oferi pe piață un clip informativ plin de substanță. De profesie consilier juridic, Angelo Timofte, și-a descoperit o nouă pasiune, cea a vlogging-ului, pe langa domeniul de bază, pentru perfecționarea în domeniul online. Deține un canal de youtube în plină ascensiune, acest aspect datorat perfecționismului și profesionalismului de care dă dovadă în realizarea clipurilor.

Tranziția de la mediul oficial, juridic, spre cel social, de business, reprezintă  provocarea momentului. Încă din tinerețe a obținut performanțe, reușind să termine cu brio facultatea de drept. Profesează ca și consilier juridic, dar dorind să se supraspecializeze a studiat si fluctuațiile pieței imobiliare, devenind investitor. Totuși, fiind însetat de cunoaștere, sparge barierele mentalității tradiționale a mult-râvnitului loc de muncă stabil, reușind să dețină un job flexibil, ținând cont debagajul informațional vast și de pasiunile sale. Prin definiție a fi vlogger pasionat indică deprinderea unor abilități deosebit de importante precum comunicarea, eficiența și rigurozitatea muncii asumate. Odată ce pătrunzi în această lume înveți să fii eficient, să realizezi totul cu drag, să te documentezi permanent, să filmezi cadre unicate, să editezi profesionist videoclipurile. Vorbim aici de arta frumosului, o artă expusă într-o variantă modernă pe platformele online. Din dorința de a împărtăși trăirile lăuntrice cu familia, prietenii și publicul larg, și-a început activitatea de vlogging, fiecare element video reprezentând un element din viața cotidiană– participări la evenimente, călătorii în țări deosebite, pasiuni ascunse

Ștefana Agop: Vlogul a devenit o formă de artă și aș fi curioasă cum ai pătruns în acest univers și ce te-a inspirit?

Angelo Timofte: Fiind un urmăritor al mediului online, am renunțat să mă mai uit la tv în urmă cu cațiva ani. Mi-am dat seama că în acest domeniu lucrurile evoluează constant în atentia publicului tânăr și nu numai, l-am considerat un domeniu care ia amploare rapid, și mi-am dorit să fac parte din el.

Sursa: Arhiva personală a lui Angelo Timofte

Ștefana Agop: Ce presupune să fii vlogger pasionat, ai timp să te bucuri de experiențele din cadrul videoclipurilor sau totul reprezintă doar o călătorie spre sufletul și mintea publicului?

Angelo Timofte: Având în vedere că totul a pornit din pură curiozitate, am ajuns să descopăr totul treptat. O pasiune pe care am fructificat-o și de care m-am bucurat în toate experiențele fără nici o așteptare financiară, motivându-mă permanent să descopăr lucruri noi cu fiecare filmare realizată.

Ștefana Agop: Care a fost momentul în care ai luat decizia de a trece de la domeniul juridic la cel de video, prin realizarea vlog-urilor?

Angelo Timofte: Sunt deschis noilor experiențe, motiv pentru care am început și facultate de psihologie, acum fiind în an terminal. Nu am renunțat niciodată la domeniul juridic, doar îmbin utilul cu plăcutul. Dacă uneori îmi petrec timpul în acte, în momentul în care filmez, mă eliberez de stresul cotidian și îmi dau frâu liber creativității.

Ștefana Agop: Care sunt elementele importante pe care dorești să le scoți în evidență în vlog-uri?

Angelo Timofte: Gândesc un conținut calitativ, reprezentat printr-o filmare profesionistă, montată pe înțelesul tuturor, acestea ajutându-mă să mă diferențiez de alți creatori de conținut aflați la început de drum.

Sursa: Arhiva personală a lui Angelo Timofte
Sursa: Arhiva personală a lui Angelo Timofte

Ștefana Agop: Cât timp durează procesul de documentare și planificare pentru crearea unui videoclip reușit?

Angelo Timofte: Trebuie să țin cont și de programul colaboratorilor mei (cameraman, editor, proprietar auto, locații și vreme) de cele mai multe ori îmi programez filmările la disponibitatea numitorului comun. Circumstanțele îmi permit să mă documentez cu scurt timp înaintea filmărilor, de regulă, planificare următorului vlog sau documentarea acestora este spontană, în cel mai bun caz cu câteva zile înainte, alte ori se întâmplă să îmi culeg informații din mediul online chiar înaintea apasării butonului REC.

Ștefana Agop: Care este feedback-ul primit de la public și care vlog se regăsește întopul preferințelor?

Angelo Timofte: Cei care urmăresc vlogurile sunt oameni din toate categoriile sociale sau de orice vârstă, majoritatea mă încurajează! Asta mă impulsonează să devin din ce în ce mai bun după fiecare video. În topul preferințelor mele, sunt filmările în care nu sunt singur și interacționez cu invitații.

Ștefana Agop: Care este vlogg-ul la care ai depus cel mai mult effort pentru a-l realiza și care a fost feedback-ul obținut din partea publicului larg?

Angelo Timofte: Sunt sigur că urmăritorii mei apreciează orice efort depus. Dacă vorbim despre efort, mă raportez la cel fizic și da, e cu adevărat o provocare să filmezi în condiții neprietenoase, acum îmi vin în minte ipostaze în care cameramanului i-au înghețat degetele în timpul filmărilor, sau acel moment cu pauze lungi pentru a putea respira din cauza căldurii strânse din mașină.

Sursa: Arhiva personală a lui Angelo Timofte

Ștefana Agop: Ce planuri strategice de dezvoltare a canalului de vlogging ai ca perspectivă pentru viitor?

Angelo Timofte: În anul 2021 vreau să mă focusez pe colaborări cu alți vlogări și în egală măsură să îmi perfecționez conținutul.

Ștefana Agop: Cine este omul Angelo Timofte, din spatele camerei și care este povestea sa?

Angelo Timofte: Aș putea să îți răspund într-o 1000 de cuvinte, dar mai simplu pentru toți cei care nu au văzut deja vlogul cu titlul ,,Cine sunt eu” de pe canalul de youtube, cred că acum este momentul să urmărească povestea mea!

Ștefana Agop: Cum poți aprecia performanța în viața ta, care au fost momentele tale de glorie?

Angelo Timofte: Singurul moment din viața mea care m-a făcut cu adevărat să mă simt minunat, a fost cel în care am devenit părinte, restul nu le consider glorioase ci rezultatul muncii, a perseverenței și a inspirației de a fi omul potrivit la momentul potrivit.

Ștefana Agop: Ce activitate te reprezintă 100% pe tine ca om și creator de conținut video?

Angelo Timofte: Mă reprezintă dorința de a exploata necunoscutul în toate formele sale. Deocamdată sunt axat pe conținutul auto însă nu e lege că voi rămăne focusat doar pe acest domeniu.

Ștefana Agop: Ce ai învățat din fiecare experiență profesională juridică,imobiliară și video?

Angelo Timofte: Lecția cea mai importantaă pe care am deprins-o este aceea că trebuie cu adevăarat să crezi în visul tău. Muncind consecvent, nimic nu te poate opri.

Ștefana Agop: Ce modele din viața ta te-au influențat în alegerea carierei și ce formulă a succesului ai descoperit-o la fiecare?

Angelo Timofte: Model în viață, tot timpul mi-a fost tatăl. Formula succesului învățată de la el este garantată prin respectul pe care îl primești atunci când ești serios și corect în lucrul individual, cât și colectiv.

Sursa: Arhiva personală a lui Angelo Timofte
Sursa: Arhiva personală a lui Angelo Timofte

Ștefana Agop: Consideri că tinerii sunt deschiși către cunoașterea domeniului de vlogging?

Angelo Timofte: Absolut! Drept dovadă, este noua generație! În momentul deschiderii unui cont, deja visează să creeze conținut. De aici și numărul zilnic impresionant de noi vlogări.

Ștefana Agop: Cum au îmbrățisat ieșenii materialele video realizate de tine cu minuțiozitate?

Angelo Timofte: Vlog-urile mele nu sunt vizionate doar de ieșeni, numărul vizualizărilor îmi crește de la o lună la alta, de aici și frumusețea Youtube, un spațiu nelimitat de cunoaștere.

Ștefana Agop: Ce sfat ai putea să le oferi tinerilor pasionați de vlogging sau persoanelor ce cochetează cu această zonă?

Angelo Timofte: În momentul în care se apucă de vlog, trebuie să stie că vor putea crește doar fiind perseverenți. De exemplu, eu postez săptamânal, în fiecare miercuri, la ora 18:00. Este necesar să îți alegi o zi în care te întâlnești cu urmăritorii tăi. De asemenea, iubitorii de vlog au nevoie de o cameră decentă, microfon pentru un sunet bun, idei inovative și câteva noțiuni de editing.

Sursa: Arhiva personală a lui Angelo Timofte

Toate aceste aspecte le discutăm într-un dialog one to one cu Angelo Timofte, vlogger, investitor imobiliar și consilier juridic, un profesionist în adevăratul sens al cuvântului. Vlog-ul reprezintă acum o parte a vieții sale, căreia i se dedică cu pasiune și dedicare zi de zi. Livrează informație și emoție, acestea fiind principalele elemente ale unui vlog reușit. Venit din domeniul strict al ariei juridice, vlogging-ul a reprezentat o metodăde relaxare, un antidot care te ajuta să te deconectezi de locul de muncă. A fi consilier juridic reprezintă o adevărată provocare întrucât oferi soluții optime în baza legii, acest aspect reprezentând un montagne russe emoțional, care Angelo Timofte l-a fructificat și l-a transformat într-o șansă de a-și dezvolta pasiunea. Vlogging-ul a apărut în viața sa ca o alternativă a locului de muncă, în cadrul clipurilor sale reușind să transmit informații prețioase publicului.

Fotografia, cadrul de vis al unui moment unic – interviu cu fotograf Alin Mihăiță

Sursa: Arhiva personală a fotografului profesionist Alin Mihăiță
https://www.facebook.com/alin.mihaita.14606/

Înzestrat cu o curiozitate nativă, dornic să cerceteze și să transpună imaginea mentală într-una palpabilă, Alin Mihăiță, prin talentul său, reușește în mod unic și ingenios să transforme orice moment într-un cadru de vis, să ridice arta fotografică la rang de perfecțiune. Povestea sa în domeniul fotografiei debutează din dorința de a transpune povestea fiecărei ființe umane într-o imagine cu impact, întrucât pasiunea și atenția sa sunt îndreptate către tehnica detaliului și transmiterea emoției.

Ștefana Agop: Unele pasiuni debutează încă din copilărie, altele sunt descoperite pe parcursul carierei și deși toți ne dorim o carieră de succes, iată că în epoca contemporană, să lucrezi cu pasiune și dedicare completă în domeniul în care ai visat să activezi, reprezintă o adevărată provocare. Înclinat artei fotografice, ai reușit pe parcursul timpului să invoci emoție pe chipul și în sufletul clienților. Îți mai aduci aminte care a fost primul cadru realizat și cum ai cochetat cu domeniul artei fotografice?  

Alin Mihăiță: Buna Ștefana! Primul cadru realizat nu cred că îmi aduc aminte pentru că am avut un aparat foto la mine de timpuriu, însă dorința de a face fotografii la un nivel mai ridicat a fost când reveneam dintr-o excursie cu niște prieteni dragi și în cele din urmă nu știam cum să facem propriul business. Am ajuns la unul de fotografie, unde erau eu eram fotograful, prietenul nostru videograful, iar fetele să se ocupe de editarea fotografiilor.

Ștefana Agop: În esență, fotografia este o codificare a naturii, a spațiului, a mediului înconjurător, devenind un limbaj, un canal de transmitere a emoțiilor și trăirilor.  În acest sens, arta fotografică devine interfața de comunicare dintre ființele umane, fiind o comoară a amintirilor din trecut, dar și o transpunere în jurnalul vieții a celor mai importante evenimente din viața unei familii, a unui cuplu, a unor prieteni. Prin experiența dobândită în domeniul artei fotografice, se scoate în prin plan pasiunea ta pentru acest domeniu, în care regăsim profesionalismul și perfecționismul complet. Ingredientele unei fotografii reușite sunt emoțiile constructive care se îmbină bucuria și ingeniozitatea, toate acestea lăsându-și amprenta asupra fiecărui eveniment, ce este considerat a fi o nouă provocare. Prin intermediul artei fotografice îți exprimi pasiunea și dedicarea spre adâncimea sentimentului purtat de fiecare persoană ce pășește cu emoție în studio-ul tău. Experiența dobândită în acest domeniu, portofoliul amplu și diversitatea evenimentelor la care ai fost părtaș atrage o anumită nișă de clienți, ținând cont de emoția pe care o transmiți prin intermediul fotografiilor realizate în cadrul ședințelor foto tematice. De cele mai multe ori pasiunea adevărată este reliefată odată cu trecerea timpului, fiindcă fiecare fotograf este cuprins de sentimentul de satisfacție în momentul în care clientul pleacă mulțumit. Care este povestea lăuntrică a fotografului Alin Mihăiță în momentul realizării cadrelor?

Alin Mihăiță: Înainte de a începe ședința foto îmi place să mă cunosc mai bine cu clientul, să ne împrietenim cât se poate. Cunoscând faptul că fiecare persoană pășește timidă în studio-ului foto, atunci când descoasem clientul prin dialog, emoțiile încep să dispară, iar totul devine cât mai natural cu putință în fotografiile realizate.

Sursa: Arhiva personală a fotografului profesionist Alin Mihăiță
https://www.facebook.com/alin.mihaita.14606/
Sursa: Arhiva personală a fotografului profesionist Alin Mihăiță
https://www.facebook.com/alin.mihaita.14606/

Ștefana Agop: Descoperim în fața noastră un om comunicativ, dornic de cunoaștere, sociabil și dedicat întrutotul artei fotografice profesionale. Pentru a menține și recunoaște o fotografie în timp, trebuie să ținem cont și de calitatea acesteia, dar și de tipul de echipament utilizat în cadrul ședinței foto. Tind să cred că dorești să conturezi o poveste a artei fotografice prin captarea unor cadre unice ce devin amintiri eterne în timp.  Ținând cont de tehnica detaliului, pentru a realiza cadre de neuitat este nevoie să ai sedimentate o serie de elemente de bază în arta fotografică, acestea fiind completate în mod permanent de cursurile de perfecționare și de workshop-urile organizate în acest domeniu. Cât de important devine echipamentul și bagajul informațional în formarea ta ca fotograf, dar și în procesul de realizare și prelucrare a fotografiilor?

Alin Mihăiță: Bagajul informațional este destul de important. În acest domeniu este nevoie de o permanentă investiție…atât în echipament, cât și în persoana fotografului când vine vorba de teorie, workshop-uri. Însă cel mai mult ajută exersarea fotografiei în mod practice, așa se învață cel mai bine și ușor această artă.

Ștefana Agop: Experiența acumulată pe parcursul carierei se așterne într-o poveste de succes, în care clienții sosesc cu drag la studio, unde reușești prin decoruri ingenioase și deosebite, frumos ornamentate, să conturezi povești de viață, punând accentul pe emoție și bucurie. Imaginile surprinse grăiesc povestea în imagini a vieții împlinite de cuplu, a familiei complete prin nașterea unui prunc, a portretului de familie în care bunicii și străbunicii reprezintă un model de candoare, a modei contemporane, a petrecerilor pline de fast de nuntă și botez. De unde îți extragi seva în momentul în care dorești să decorezi studio-ul și cum reușești an de an să reinventezi conceptul tematic?

Alin Mihăiță: Legat de ornamente, mă las purtat de val și nu întotdeauna planific din timp ceea ce am de realizat. Îmi place să fiu spontan și asta observ că mă reprezintă și mă ajută atunci când vine vorba de o anumită temă.

Sursa: Arhiva personală a fotografului profesionist Alin Mihăiță
https://www.facebook.com/alin.mihaita.14606/
Sursa: Arhiva personală a fotografului profesionist Alin Mihăiță
https://www.facebook.com/alin.mihaita.14606/

Ștefana Agop: Un cadru perfect face clienții fericiți, iar un fotograf profesionist transpune persoanele mai puțin fotogenice în adevărate portrete, ce rămân amintiri odată cu trecerea timpului. Existența unei legături între fotograf și client este imperios necesară în momentul în care mergem la o ședință foto. Încetul cu încetul, clientul privește cadrul, începe să se împrietenească cu acesta, iar fotograful reușește prin felul său de a fi să creeze o legătură emoțională între model și persoana din spatele obiectivului care are rolul de a capta cât mai multe cadre pentru a transpune momentul prezent în amintiri de neuitat, reușind să creeze o poveste în imagini. Cum reușești să conturezi portretul clientului mai puțin fotogenic într-un mod unic?

Alin Mihăiță: Reușesc prin deschidere și comunicare să clădesc o anumită relație cu clientul înainte de a începe ședința foto, pentru a crea un cadru natural și propice fotografiilor făcute. Bineînțeles că aici este foarte important ca fotograful să vină cu un bagaj de cunoștințe legat de poziții, încadrare, cromatică; să știe cum să pună mai bine clientul în valoare în cadrele fotografice.  Mai mult decât atât, este important să stabilească din timp aspectele legate de ținute și décor,  pentru a face tot posibilul ca în ziua ședinței foto totul să fie cursiv.

Ștefana Agop: Povestea continuă și reușești să conturezi adevărate cadre unice la petrecerile de nuntă, botez, aniversări tematice, sărbători, care de cele mai multe ori aduc zâmbete pe chipul tuturor. Regăsim o atmosferă de vis, în care voia bună, bucuria și distracția își spun cuvântul. Cred cu tărie că lumea înconjurătoare este într-o continuă sărbătoare, emană energie pozitivă și creează bunăstare la nivelul societății. Care sunt cele mai importante evenimente în care depui 100%  emoție, profesionalism și perfecționism?

Alin Mihăiță: Când vine vorba de fotografie mă implic 100%, astfel încât cadrele mele să iasă cel mai bine pe cât posibil, după nivelul la care mă aflu. Caut să livrez cele mai reușite fotografii însă tot timpul când mă uit în urmă la lucrările mele, îmi dau seama că se poate și mai bine și caut să mă perfecționez cu orice zi. Deși toate evenimentele sunt importante, cele care-mi fac plăcerea mai intense sunt evenimentele unde pot adăuga puțină artă și unde dau frâu liber creatorului din mine.

Sursa: Arhiva personală a fotografului profesionist Alin Mihăiță
https://www.facebook.com/alin.mihaita.14606/
Sursa: Arhiva personală a fotografului profesionist Alin Mihăiță
https://www.facebook.com/alin.mihaita.14606/

Ștefana Agop: În cufărul cu amintiri al paginii de facebook am regăsit o serie de cadre ce împărtășesc pasiunea fotografului contemporan. Zi de zi reușești să transpui adevărate emoții în imagini. Viziunea fotografică te determină să surprinzi aspecte ce țin de eleganță, emoție, spațiu, persoane, reușind să creezi o adevărată poveste in imagini. În acest context aș vrea să te întreb care sunt elementele primordiale pe care te axezi în momentul conturării unei ședințe foto profesionale?

Alin Mihăiță: Aici nu ține numai de mine. La o ședință foto profesională este nevoie ca tot ce ține de ea să fie ridicat la un profesionalism absolut, aici vorbind de fotomodelul care prezintă produsul respectiv, make-up, hair, ținuta modelului și ținuta vestimentară.

Sursa: Arhiva personală a fotografului profesionist Alin Mihăiță
https://www.facebook.com/alin.mihaita.14606/
Sursa: Arhiva personală a fotografului profesionist Alin Mihăiță
https://www.facebook.com/alin.mihaita.14606/

Ștefana Agop: Regăsesc în portofoliul tău o serie de imagini create cu pasiune și dedicare ce redau în detaliu oameni, obiecte și momente unice.  În esență te dedici fotografiilor din domeniul comercial reușești ca un magician să creezi lumina perfectă și să pui în valoare decorul deosebit. Ședințele foto profesionale din cadrul studioului abordează tematici variate, cum ar fi cele de prezentare de produs, ședințele foto de Crăciun sau portretele de familie. Care sunt particularitățile unei ședințe foto și care este rolul fotografului în cadrul acesteia?

Alin Mihăiță: În primul rând eu ca fotograf trebuie să fiu la nivelul cerut de client, astfel încât rezultatele să fie pe placul clientului și a privitorului de oriunde. În al doilea rând totul ține și de spontaneitate, imaginație, creativitate, elemente ce trebuie îmbinate la orice ședință foto.

Ștefana Agop: În spatele fiecărui obiectiv se află un om, un suflet, o ființă dedicată întrutotul meseriei. A fi fotograf, din punctul meu de vedere, înseamnă a crea emoție, a pune în valoare povești, a scoate în prim plan portrete într-un mod inovativ și creativ. Cine este prietenul și fotograful Alin Mihăiță în viața de zi cu zi?

Alin Mihăiță: Alin Mihăiță în viața de zi cu zi este un om responsabil și pasionat de fotografie, dornic să evolueze în mod permanent. Sunt tată și soț, am o familie frumoasă ce mă bucură și mă motivează la orice pas să zâmbesc și să fiu comunicativ.

Sursa: Arhiva personală a fotografului profesionist Alin Mihăiță
https://www.facebook.com/alin.mihaita.14606/
Sursa: Arhiva personală a fotografului profesionist Alin Mihăiță
https://www.facebook.com/alin.mihaita.14606/

Ștefana Agop: Tinerii de astăzi sunt atrași de sfera fotografică, reușind pe parcursul timpului să captureze diverse instantanee apreciate de fotografi profesioniști. Consider că într-adevăr este o pasiune, ce merită a fi dezvoltată prin perseverență, dar și printr-o muncă constantă. Dacă ai privi în ochii tânărului contemporan iubitor de fotografie, ce sfat prietenesc i-ai putea oferi?

Alin Mihăiță:  Așa cum am fost și eu la începutul carierei mele de fotograf, așa cred că sunt toți pasionații de fotografie. Nu știam mare lucru, însă în fiecare zi m-am documentat, am exersat și așa am evoluat. Dacă încropești prea multe planuri și nu ai curajul de a le începe, vei rămâne în urmă. Oricine are acum la îndemână uneltele necesare pentru a face fotografii…important este să te apuci, și când vei face acest pas, este ca și cum te-a luat valul și te duce în larg, unde vrând nevrând te trezești că știi să te descurci. Este nevoie de multa muncă, timp dedicat și constant. Dacă sunt și aceste ingrediente împreună cu pasiunea și talentul primit sau câștigat în timp, vei reuși să duci arta fotografiei la un nivel cât mai înalt. Îți mulțumesc frumos Ștefana pentru acest interviu și vă îndemn să nu uitați să fiți OAMENI, să zâmbiți, să munciți și să dăruiți dragoste și profesionalism oriunde veți păși.

Sursa: Arhiva personală a fotografului profesionist Alin Mihăiță
https://www.facebook.com/alin.mihaita.14606/

Vă invit la o incursiune alături de Alin Mihăiță, fotograf profesionist, dedicat întrutotul meseriei și pasiunii sale.  În câteva rânduri v-am prezentat povestea de succes a unui om perfecționist ce activează în domeniul artei fotografice, și care prin talentul, pasiunea și motivația sa a reușit să transforme cadrele realizate în adevărate povești de viață.

Lumea magică a spiridușilor privită prin arta mânuțelor dibace ale Georgianei Antonovici

Sursa: Arhiva personală a artizanei Georgianei Antonovici

Încep cu povestea dedicată sărbătorilor de iarnă, în care cu siguranță vă gândiți la scrisorile trimise către Moș Crăciun, dar și la cadourile pe care acesta le pune sub brad în seara de Crăciun. Există la Cercul Polar niște magicieni care făuresc și împachetează cadourile, pe care îi regăsim în legende sub denumirea de spiriduși. Satul moșului, situat la Polul Nord, în celebra regiune Laponia, surprinde săniuța plină de cadouri și condusă de reni, ca prim element vestitor al Crăciunului. Un cunoscut secret este faptul că în ultima zi a sezonului rece, aceștia coboară din satul situat în vârf de munte pentru a celebra ultima zi de ninsoare.

Sursa: Arhiva personală a artizanei Georgianei Antonovici

Fiind cel mai apreciat și iubit personaj în perioada sărbătorilor de iarnă, acesta primește atenția din partea copiilor și părinților, reușind să îndeplinească dorințele tuturor. Povestea Moșului continuă și pe meleagurile românești unde Georgiana Antonovici, devine unul dintre mesagerii creativității, bucuriei și fericirii. Se zvonește că prin talentul și măiestria ei a dat contur unor adevărate căsuțe în care spiridușii pregătesc darurile pentru sărbătorile de iarnă.

Ștefana Agop: Am rămas plăcut surprinsă de modelele complexe, de aranjamente pe care le realizezi cu atâta pasiune și dedicare. Reușești să surprinzi lumea spiridușilor în cel mai mic detaliu și odată cu trecerea timpului oferi lumii înconjurătoare povestea sărbătorilor de iarnă privite prin prisma magicienilor de daruri. Cum ai fost atrasă în sfera artizanilor handmade și unde îți regăsești sursa de inspirație?

Georgiana Antonovici: Mă bucur că mi-ați adresat această întrebare. Răspunsul este unul simplu, în urmă cu ceva ani, decoram casa cu accesorii din comerț. Acestea au devenit in timp mult prea comune, așa că am hotărât să ne decorăm casa cu ceea ce putea confecționa fiecare membru al familiei. Deși la început nu au fost reușite, cu timpul mi-am perfecționat tehnica de lucru. Inspirația de zi cu zi o regăsesc în dorințele si energia copiilor mei.

Ștefana Agop: De-a lungul timpului ai creat modele variate de spiriduși având la bază mânuțele dibace, răbdarea de fier și elementele inovative. Ai pus la dispoziția copiilor pasiunea ta dovedită prin atenția și implicarea proactivă, reușind să transpui în miniatură cadrele de vis ale Laponiei. Care dintre elementele poveștii de Crăciun ți-au atras atenția și te-a determinat să duci mai departe această tradiție din generație în generație?

 Georgiana Antonovici: Singurul element care m-a motivat să duc această tradiție mai departe este bucuria tuturor oamenilor la vederea cadourilor primite de Crăciun. Mi s-a întâmplat ca o persoană căreia i-am dăruit una dintre lucrările mele să aibe o reacție pozitivă, spunându-mi că acestea reprezintă originalitate, autenticitate, dar nu în ultimul rând reflectă dragostea și interesul pe care le am față de ceea ce fac.

Ștefana Agop: Plănuiești să lucrezi la câteva ornamente de Crăciun, pentru a aduce zâmbete pe chipul copiilor de pretutindeni. Spiridușii sunt vestitorii ninsorii și cadourilor, motiv pentru care îi utilizezi în arta handmade pentru a înfrumuseța casa în prag de sărbători. Cu ce tipuri de aranjamente ne surprinzi în acest sezon?

Georgiana Antonovici: Dacă până acum confecționam diferite globuri, ornamente pentru brad, anul acesta mi-am propus să-mi întrec puțin limitele, creând drăgălășenii precum gnomii. Am observat bucuria copiilor mei la vederea acestora și am fost sigură că aceste zambete vor lumina chipurile mai multor persoane.

Ștefana Agop: Se apropie sărbătorile și îmi doresc să ornez casa cu produse handmade unicate, variate și diferite față de ce tradiționale. Rețele de socializare reprezintă o sursă eligibilă de documentare întrucât am regăsit microuniversul Laponiei printre surprizele create de tine. Povestea de success a spațiului cu spiriduși debutează odată cu apariția steluțelor la ferestre, cu mirosul sărmăluțelor calde, cu bradul împodobit, cu moșul grăbit și atmosfera feerică redată de colinde. Crăciunul deschide un jurnal al vieții, în care se pune accentual pe reîntregirea familiei și reîntâlnirea cu prieteni dragi. Cum descrii sărbătorile petrecute în atelierul cu spiriduși, în casa creativității?

Georgiana Antonovici: Atmosfera pot spune ca a fost una de vis, să fiu înconjurată de toate aceste ornamente m-a făcut să-mi retrăiesc copilăria, să simt cu adevărat magia sărbătorilor.

Ștefana Agop: Pasiunea pe care o ai este dedicată sezonului de iarnă, în care ne bucurăm alături de cei dragi de sărbătorile de Crăciun. Confecționezi ornamente handmade din dorința de a face arta mânuțelor dibace apreciată pretutindeni. Cum se raportează românii la ornamentele handmade cu tematică de Crăciun?

Georgiana Antonovici: Sincer, nu multe persoane preferă să cumpere un ornament handmade, având o varietate de ornamente în comerț. Cu timpul îți dai seama că nu toți apreciază efortul depus, originalitatea și autenticitatea. Dar îi îndemn cu inima deschisă să aprecieze și această ramură, ținând cont că nu este destul de des întâlnită.

Ștefana Agop: Totul pornește ca o poveste a persoanelor cu care interacționezi, a elementelor decorative unicate, a naturii înconjurătoare, a atmosferei de sărbătoare, a ninsorii care se așterne ca o mantie albă. Ai pus în valoare produse unice, create cu suflet și iubire. Producția obiectelor handmade se află în zona de tranzit dintre orele petrecute la locul de muncă și timpul dedicat familiei, în tot acest context pasiunea pentru arta frumosului fiind singurul imbold ce te face să duci mai departe acest meșteșug. Aș vrea să te întreb de ce este mai valoros un produs unic handmade și cât de apreciate sunt acestea în epoca contemporană?

Georgiana Antonovici:  Eu mă străduiesc să pun în valoare tot ceea ce fac. Având în vedere că  pierd uneori si zile pentru a termina de confecționat anumite produse, mă dedic în totalitate cu pasiune și iubire în ceea ce fac, acestora li se conturează o valoare sentimentală. În prezent, sunt oameni ce ne apreciază munca, le mulțumim, dar și persoane ce ne critică și consideră că această pasiune nu merită valorificată.

Ștefana Agop: Munca depusă merită a fi apreciată de publicul larg, aspect pe care l-am identificat pe rețelele de socializare. Mediul online este prietenos și oferă șansa de a prezenta produsele handmade unei comunități de oameni extraordinari ce promovează unicitatea și autenticitatea. Care crezi că ar fi ingredientele esențiale ce te-ar putea remarca pe piața produselor handmade de Crăciun?

Georgiana Antonovici: Consider că m-aș putea remarca datorită imaginației mele. Da, consult surse de inspirație, însă fiecare element din colecția mea, poartă amprenta imaginației mele. Nu îmi doresc să mă fac remarcată, ci să dau glas și speranță persoanelor ce sunt pasionate de arta handmade-ului, nu trebuie să ne fie frică de eșec, creațiile noastre sunt unice și merită să fie apreciate.

Povestea de succes a Georgianei v-o redăm prin produsele handmade unicat pe care le realizează. Ornamentele de Crăciun sunt de o rară frumusețe și redau scene din casele spiridușilor, considerați adesea mesagerii cadourilor. Decorațiunile reliefează caracterul creativ și inovativ al autoarei căreia îi plac acele de brad, culorile globurilor și instalațiilor din case, scânteile focului din șemineu, aromele prăjiturilor, toate acestea împletite cu sunetele mlădioase ale colindelor. 

Profesorul de istorie Andi Dașchievici, de la deviza „Prin dificultăți spre stele” la pasiunea pentru genealogie și heraldică: „Când știi ce au făcut strămoșii tăi pentru acest popor, simți că ai de dus mai departe aceste valori și caut să le urmez mai departe exemplul”

Sursa: Arhiva personală a domnului prof. Andi Marius Dașchievici

Sfera interculturală scoate în evidență implicarea proactivă a cadrelor didactice și a elevilor pregătiți cu iscusință de aceștia. Este și cazul unui profesor de istorie din Iași, dedicat domeniului de genealogie și heraldică. Pasionat de istoria universală și cu o bogată activitate științifică vizibilă, domnul profesor Andi Dașchievici, cadru didactic la Școala Gimnazială „George Călinescu” din Iași, reușește să ne surprindă prin exemplul personal. Pătrundem cu drag în instituția școlară și observăm faptul că latura interculturală este promovată prin proiecte școlare și activități extracurriculare ce stârnesc  atenția elevilor. Pătrund în clasă alături de domnul profesor și observ numeroase zâmbete care ne întâmpină. Pe parcursul lecției, observ implicarea elevilor și curiozitatea acestora în ceea ce privește lecția de zi, ora fiind diferită de modalitățile tradiționale de predare, tehnicile utilizate de domnul profesor făcând parte din metodele didactice pe care le-a învățat la cursurile de perfecționare continuă. Astfel, vă invit să pătrundem, alături de invitatul meu, într-o incursiune școlară și de cercetare continuă!

Ștefana Agop: Sunteți o persoană organizată implicată în activitățile școlare și extracurriculare. Observ că pentru dumneavoastră, managementul timpului este foarte bine structurat… Care ar fi secretul organizării unei agende complete și eficiente?

Andi Dașchievici: Cunoașterea, în prealabil, a evenimentelor și detalierea aspectelor care pregătesc fiecare eveniment îmi oferă posibilitatea de a-mi organiza timpul școlar și personal astfel încât să pot duce la bun sfârșit fiecare eveminent cu succes.

Ș.A.: Bogata activitate științifică dezvăluie un om înțelept, aplecat studiului, cu precădere domeniului istoric. Ce v-a determinat să alegeți această specializare și la ce metode de perfecționare continuă  apelați?

Andi Dașchievici: Din adolescență am avut o aplecare spre studiul istoriei și mi-am cultivat această pasiune prin activitățile din cadrul Cercului ,,Archeos” de la Palatul Pionierilor, începând cu anul 1988. Se adaugă aici și istoria familiei, pe care am încercat să o aflu încă din strămoși, conturând încetul cu încetul un arbore geneaogic. Urmăresc perfecționarea continuă prin participarea la cursuri organizate de CCD Iași, mediul universitar, Ministerul Eudcației și Cercetării și, desigur, studiu individual pe temele  de cercetare.

Ș.A.: Ați ales cariera didactică pentru a împărtăși elevilor din cunoștințele dobândite de-a lungul timpului de dumneavoastră. O experiență bogată în mediul gimnazial vă recomandă, ce v-a determinat să alegeți profesia de cadru didactic?

Andi Dașchievici: Am avut în cursul ciclurilor de învățare (gimnazial și liceal) exemplul a două cadre didactice de excepție, și anume Prof. Lucia Cîmpeanu și Eugenia Hleșcu la Școala nr. 22, azi denumită „Bogdan Petriceicu Hașdeu” și Liceul  Teoretic „Alexandru Ioan Cuza”. Fără doar și poate, exemplul acesor cadre didactice m-a determinat să urmez Facultatea de Istorie și să îmbrățișez cariera didactică, motivându-mă în studiul permanent al domeniului de istorie și la munca de cercetare și publicare a muncii rezultate.

Ș.A.: Sunteți o gazdă primitoare și ne-ați invitat la ora dumneavoastră de istorie. Am rămas surprinsă de metodele și tehnicile moderne pe care le utilizați în procesul de predare a conținutului informațional. Doresc să știu care sunt elementele-cheie pe care puneți accentul?

Andi Dașchievici: În primul rând, folosirea suportului documentar nemijlocit, prin care elevii au posibiliatea de a vedea și auzi detalii istorice, aspecte ale artei și culturii antice. Prin folosirea acestei metode, elevii rețin mai ușor informațiile și sunt capabili să-și amintească  după mult timp detaliile observate. Discuțiile purtate pe marginea imaginilor vizualizate sunt rodnice și antrenează un număr mare de elevi.

Ș.A.: Implicarea elevilor a fost vizibilă la nivelul activității didactice și curiozitatea acestora a fost un element cheie care mi-a tras atenția. Cum reușiți să mențineți atenția elevilor pe tot parcursul orei și cum organizați conținutul într-o manieră atractivă pentru tineri?

Andi Dașchievici: Deși nu totdeauna reușesc să-i determin pe toți elevi să fie atenți, accentul cade pe interacțiunea cu elevii și  alternarea  explicației  academice  cu  folosirea  materialelor media pentru fixarea cunoștințelor istorice.

Sursa: Arhiva personală a domnului prof. Andi Marius Dașchievici

Ș.A.: Implicarea dumneavoastră din ipostaza de cadru didactic trece de barierele orelor de istorie ținute sub forma clasică din curriculă, fiind vizibilă și în activități extracurriculare. Am observat dorința dumneavoastră de a vă axa pe latura a educației interculturale și pe promovarea acesteia ca valoare modernă a societății. În ce context plasați aceste activități și ce contribuții au elevii dumneavoastră?

Andi Dașchievici: Educația interculturală ajută la înțelegerea formării și evoluției unui oraș și chiar a unui popor, aceasta regăsindu-se cu ușurință în cadrul orelor de istorie. Elevii deprind mecanismele și rostul contribuției minorităților la formarea structurilor locale administrative. Elevii mei s-au implicat activ în activitățile derulate de-a lungul anilor în parteneriat cu Uniunea Armenilor din România- Sucursala Iași.

Ș.A.: Un element-cheie al activității dumneavoastră ține și de zona de genealogie și heraldică, o zonă puțin cunoscută de cititorii noștri, motiv pentru care aș dori să ne spuneți mai multe detalii. Care sunt activitățile și contribuțiile dumneavoastră în cadrul acestui cerc științific?

Andi Dașchievici: Ca descendent al unui vechi neam armeano-polon, devenit unul din stâlpii societății bucovinene după 1774, am devenit membru al Institutului Român de Genealogie și Heraldică încă din 1996 și am prezentat comunicări atât în cadrul ședințelor ordinare lunare, cât și în cadrul Congreselor de Genealogie și Heraldică desfășurate la Iași din 1997-2016.  Arborele genealogic și ascendența nobilă din familiile de boieri și răzeși, dar și filonul grecesc Placa și rudenia germană Engel. Un aspect ce întărește această pasiune constă și inițierea de către domnul prof. Ștefan Sorin Gorovei de la Facultatea de Istorie în tainele genealogiei, toate aceste elemente explicând aplecarea spre studiul genealogic. Sfera științifică mi-a oferit numeroase posibilități de a publica în Arhiva Genealogică sau în alte reviste aspecte ce țin de spațiul Bucovinei sau istoria urbei noastre.

Ș.A.: Aspecte esențiale ale activității dumneavoastră sunt evidențiate prin parteneriatele instituționale pe care le-ați coordonat. Societatea ieșeană, în ansamblu, este una însetată de cunoaștere, fiind dornică de noutate, inovativă și deschisă laturii interetnice. Din cele mai vechi timpuri, orașul Iași a fost un oraș interetnic cu o bogată contribuție pe latura economică și culturală. Considerați că în prezent orașul Iași este un oraș dinamic în ceea ce privește latura culturală?

Andi Dașchievici: Minoritățile care au ajutat la creșterea economică și culturală a urbei noastre sunt prezente prin comunitățile armeană, lipovenească, greacă și evreiească. Colaborarea dintre acestea conferă orașului nostru un dinamism cultural aparte evidențiat în cadrul evenimentelor organizate.

Ș.A.: O poveste de viață interesantă, cu elemente pitorești ale orașului de odinioară, încărcat de o seva culturală, parcă înrădăcinată pe aceste meleaguri moldave, dar cu influențe orientale. Care este istoria familiei dumneavoastră?

Andi Dașchievici: Din negurile istoriei, familia de armeni stabiliți în Polonia, probabil la jumătatea secolului XVII, a pornit spre părțile Moldovei, așezându-se la Hotin și Cernăuți,  unde practicau ocupații administrative ca pisari (sau scriitori de acte). Aceștia reușesc să achiziționeze mai multe hectare de pământ, pătrunzând în lumea multietnică a Bucovinei și realizând alianțe matrimoniale cu neamuri poloneze, germane, austriece din Imperiul Austro-Ungar. Alți membrii ai familiei trec în Principatul Moldovei și se stabilesc în zonele de hotar la Mamornița sau spre Iași, la Șipote. Personalități ale vieții politice sau militare, ce sunt figuri emblematice ale Primul Război Mondial pot fi considerați: Ioan Dașchevici (1872-1942) sau viitorul chestor de Poliție, Vasile V. Dașchevici (1880-1961), eroi ai acestor barbare lupte. Odată cu instaurarea regimului comunist, aceștia vor cunoaște experiența  închisorilor comuniste.

Ș.A.: Sunteți un om remarcabil, cu numeroase proiecte derulate pe parcursul activității dumneavoastră. Care considerați că sunt cele mai reprezentative proiecte din activitatea dumneavoastră pe care le-ați coordonat sau în care v-ați implicat?

Andi Dașchievici: Dintre multitudinea de proiecte pot enumera:  „Biserica Armeană în istoria orașului Iași”, care urmărește vizitarea bisericii armene din „Orașul celor 7 coline”,  Trupa Siamanto- creată cu scopul de a promova valorile armenești prin dans și voie bună,  ,,ArmenIs – identități ale trecutului”- o competiție națională cu scopul de a promova patrimoniul cultural armenesc la nivel european, „Seratele la Cafeneaua Veche”- cu scopul de a transmite elevilor informații despre contribuția minorităților din Iași, Simpozionul științific „1 Decembrie 1918” de la Școala Gimnazială ,,Alexandru Vlahuță” și Atelierele de grafică și design vestimentar.

Ș.A.: Curiozitatea mă cuprinde și dorința de cunoaștere este incomensurabilă, motiv pentru care tind să aflu mai multe informații pentru a le împărtăși cititorilor noștri din experiența dumneavoastră. Care ar fi principalele aspecte ce v-au motivat? Aveți modele pe care doriți să le urmați ? Ce ați învățat din experiența acestor personalități?

Andi Dașchievici: Fără îndoială, istoria familiei, personalitățile familiei, dragostea lor de țară, pasiunea tatălui meu pentru istorie, experiența carcerală a acestuia în perioada 1949-1951, toate au constituit un imbold spre a îmbrățișa cariera didactică. Când știi ce au făcut strămoșii tăi pentru acest popor, simți că ai de dus mai departe aceste valori și caut să le urmez mai departe exemplul.

Ș.A.: Încă din copilărie, fiecare dintre noi, în funcție de educația parentală, de zona de proveniență, de grupul de apartenență, reușește să se ghideze după anumite zicale din popor. Care dintre acestea v-au atras atenția?

Andi Dașchievici: În familie există două devize: „Per aspera ad astra”, adică „Prin dificultăți spre stele” și „Omnia ad meliora” adică „Toate spre mai bine”, ceea ce explică continua ascensiune și determinare a membrilor familiei de a depăși toate obstacolele și a folosi fiecare oportunitate spre a extrage învățăminte din lecțiile învățate de la strămoși din dorința de a lăsa în urmă  exemple de urmat.

Ș.A.: Experiența dumneavoastră este remarcabilă și țin să aduc în atenția cititorilor noștri faptul că personalitatea deschisă laturii interculturale și activităților extracurriculare a contribuit la performanțele obținute în planul carierei. În încheiere, ați putea să ne dezvăluiți ingredientele-minune ale unei astfel de evoluții?

Andi Dașchievici: În cariera mea îmbin determinarea, munca asiduă, implicarea totală, seriozitatea  expunerilor  științifice,  deschiderea spre provocările inedite, dorința de a face istoria mai ușor de înțeles atât pentru elev, cât și pentru publicul larg telespectator sau radioascultător. Mulțumesc pentru întrebările adresate și sper ca publicul să găsească în paginile revistei informații interesante.

Povestea de succes a domnului profesor de istorie Andi Marius Dașchievici o regăsiți și pe platforma online a Revistei In Society:

Profesorul de istorie Andi Dașchievici, de la deviza „Prin dificultăți spre stele” la pasiunea pentru genealogie și heraldică: „Când știi ce au făcut strămoșii tăi pentru acest popor, simți că ai de dus mai departe aceste valori și caut să le urmez mai departe exemplul”

Armenia, la pas: incursiunea culturală a unei lumi antice

Pas cu pas, începem călătoria noastră pe meleagurile frumoase ale Armeniei, o destinație puțin cunoscută de europeni, dar cu un potențial turistic de neegalat. Frumoasa capitală Erevan, situată în zona central-vestică a țării, este considerată a fi una dintre cele mai antice orașe din lume. Bijuteria Armeniei a fost construită de-a lungul râului Hrazdan, ce reprezintă centrul administrativ, cultural și industrial al țării. La baza acestui oraș stă Cetatea Erebuni ca datează din 782 î.H., fiind o zonă dedicată regalității. În centrul orașului, simbolul de neegalat este Mama Armenia, o sculptură masivă din bazalt ce simbolizează independența Armeniei. Din orice colț ai privi acest monument este vizibil de impunător. Zona centrală a orașului, concentrează istoria milenară a unui popor, ce era parte a blocului sovietic. Piața Republicii este cea mai reprezentativă zonă turistică datorită clădirilor construite în roz și galben, în stil neoclasic, cu motive armenești. Acest ansamblu arhitectural cuprinde clădirea Guvernului, Galeria Națională de Artă, Hotelul Marriott și Ministerul Transporturilor. Acest spațiu civic constituie punctul arhitectural cel mai important cu edificii remarcabile ale secolului XX. Piața găzduiește, cu ocazia sărbătorilor, parade militare și manifestări culturale dedicate independenței Armeniei.

Devin tot mai curioasă și pătrund în lumea artei. Ne îndreptăm privirea către orașul istoric din punct de vedere religios, actuala reședință patriarhală de la Echmiadzin. Poporul armean este considerat a fi primul care a adoptat creștinismul ca religie oficială de stat în anul 301, sub îndemnul Sfântului Grigorie Luminătorul. Stau și meditez la tărâmul rodiilor, la frumusețea câmpiilor și la imaginea impunătoare a muntelui Ararat. Pe lângă măreția sa din punct de vedere geografic, acesta oferă un peisaj de vis, mirific și relaxant ce parcă rostește povestea unui neam greu încercat de-a lungul istoriei. Mărturie a timpurilor vitrege stau ruinele cetății Zvartnots. Dornică de cunoaștere și uimită de complexitatea tradițiilor și obiceiurilor acestui neam încerc să aflu secretele culturii și civilizației orientale.

Conservată și promovată la nivel european, cultura armeană scoate în prim plan datinile, folclorul, meșteșugurile pe care generațiile le-au păstrat încă din străbuni. Datoria noastră este să păstrăm identitatea națională prin cunoașterea istoriei și a valorilor societății.

Patriotismul este o valoare întâlnită în patria rodiilor, devenind calea prin care virtuțile clasice denotă umanitate, adevăr și frumos. Valorificarea ritualurilor strămoșești se concretizează în celebrul ansamblu numit Vernisaj, un loc în care povestea armeană este conturată de meșterii populari prin vasele de ceramică multicolore, bijuteriile realizate cu migală sau costumele armenești confecționate manual.

Capitala culturală ia viață prin frumusețea concertelor de operă. Boemul oraș Erevan devine gazda unor festivaluri internaționale de marcă în lumea artistică. Sonoritatea melodioasă a fragmentelor de duduk, pian sau vioară pot fi ascultate în inima orașului. Arta îmbracă și alte forme, cea mai originală fiind o piatră ornamentală pe care maeștrii o sculptează cu migală utilizând motive tradiționale. Trecutul istoric plasează Hacikarul sub formă comemorativă, astăzi devenind un simbol al existenței unei bogate culturi orientale.

Mai multe detalii despre obiectivele turistice din Armenia puteți regăsi și pe platforma Revistei In Society:

Armenia, la pas: incursiunea culturală a unei lumi antice

Sorana Dumitriu, interpreta de muzică populară care duce mai departe visul bunicului: „Bunicul și-a dorit să transmit tradițiile prin cânt și voie bună!”

Sursa: Arhiva personală a artistei Sorana Dumitriu

Interculturalitatea își face resimțită prezența în sfera tradițiilor și obiceiurilor interetnice prin privirea blândă și zâmbetul cald al Soranei Dumitriu, iubitoare de folclor. Pasionată de arta cântecului și portului popular, aceasta se remarcă prin bogata activitate culturală, reușind să ne surprindă prin exemplul său. N-am vrea să dezvăluim noi mai multe despre invitata noastră, ci am vrea să o cunoașteți chiar voi, prin intermediul cuvintelor cu care atâta drag ne-a răspuns curioziăților. Așadar, ne-a deschis ușa casei, dar și a universului jocului, Sorana Dumitriu, tânăra artistică pentru care tradiția a devenit un mod de viață.

Ștefana Agop, revista InSociety: Pentru început, vă mulțumesc pentru deschiderea pe care ați avut-o în a ne primi în incinta casei dumneavoastră, unde atmosfera este cu totul aparte și spun acest lucru datorită faptului că observ tablouri cu peisaje mioritice, opere de artă ce par că vor să aducă în prezent un parfum al vremurilor de demult, în care tradițiile și obiceiurile primează. Unde își are rădăcinile această pasiune pentru folclor?

Sorana Dumitriu: Sunt fericită și, în același timp, onorată că ați avut buna plăcere să intrați în lumea folclorului, ceea ce mă definește pe mine. Am moștenit această pasiune de la bunicul meu, care a studiat acordeonul în tinerețe. Încă din fragedă copilărie, fructificam timpul petrecut alături de el urmărind emisiuni folclorice. Marea sa dorință era ca eu sa devin interpretă de muzica populară. Am pășit cu drag pe urmele bunicului meu, îndeplinind dorința sa de a transmite mai departe tradițiile moldave prin cânt și voie bună.

Ș.A.: Zvonurile tot curg în „Orașul celor 7 coline” și am auzit printre poveștile bătrânilor că zona Moldovei reprezintă un cumul de tradiții. Ce obiceiuri se păstrează în zona capitalei moldave?

Sorana Dumitriu: Obiceiurile și tradițiile din zona Moldovei sunt păstrate în formă autentică. În universul rural se conservă cel mai bine valorile, datinile și meșteșugurile moștenite de la străbuni, astfel că pe ulițele satelor vei descoperi o lume fascinantă. Cea mai așteptată este sărbătoarea Crăciunului în care copii așteaptă cu nerăbdare cadouri, tinerii comunității se strâng și pornesc la colindat, iar adulții se bucură de întâlnirea cu cei dragi.

Sursa: Arhiva personală a artistei Sorana Dumitriu

Ș.A.: Încă de când am pătruns în curtea dumneavoastră, am simțit un aer pitoresc, care dorea să ne șoptească o poveste. Sunteți inițiatoarea unei incursiuni în istoria zonei multietnice ieșene. Puteți să ne spuneți cum reușiți să promovați valorile românești și cele etnice în egală măsură?

Sorana Dumitriu: Reușesc să promovez valorile românești și cele etnice prin participarea la evenimente multiculturale. Muzica joacă un rol important în viața noastră, fiind metoda cea mai des întâlnită de a ieși din rutina cotidianului. Ritmurile și sunetele melodioase mângâie sufletul, transmițând calm și voie bună. Prin intermediul acesteia am reușit să cunosc iubitori de frumos și diversitate. Astfel am reușit să pășesc pe acest drum al interculturalității, reușind în cadrul Uniunii Armenilor din România să acumulez numeroase informații despre istoria unui neam cu o bogată zestre culturală. Promovarea cântecelor patriotice ale acestei civilizații orientale au condus la obținerea unor distincții din partea autorităților locale, aspect ce mă onorează în acest context.

Ș.A.: Cântecul și jocul sunt tradiții milenare pe care le promovați în cântecul dumneavoastră. Ce aspecte din folclorul popular și cel multietnic vă inspiră?

Sorana Dumitriu: „Cântecul popular creionează o legendă în efemeritatea vieţii omului pe pământ, exprimând trăirea, sensibilitatea şi frumuseţea morală!”, afirma doamna prof. Paraschiva Cărbunar. Cântecul popular reprezintă chintesența muzicii românești, un vechi obicei strămoșesc păstrat cu sfințenie din generație în generație. Aspectele ce au stat la baza inspirației țin de peisajul mioritic, de casele pitorești cu cerdac, de mugurul de brad prezent de sărbători și de bogăția tradițiilor de iarnă.

Ș.A.: Sunteți o artistă deschisă laturii interculturale și cu precădere v-ați implicat în proiectele lansate de Uniunea Armenilor din România – sucursala Iași. Care sunt motivele ce v-au determinat să îmbrățișați și alte tipuri de evenimente?

Sorana Dumitriu: Diversitatea culturală reprezintă o provocare a epocii contemporane în care domină tehnologia și rapiditatea informațională. Deschiderea față de alte culturi reprezintă una dintre metodele fundamentale de absorbție a frumosului din rutina cotidianului. Muzica, în acest caz, joacă rolul de liant al sufletului pe care comunitatea armeană a pus accentul în cadrul evenimentelor organízate de-a lungul timpului. Într-adevăr, sunt o persoană ce îmbrățișează varietatea, aspect datorat contribuției minorităților la dezvoltarea cultural-artistică a Iașului. M-am alăturat demersului cultural inițiat de Uniunea Armenilor din România din dorința de a-mi îmbogăți cunoștințele despre civilizația altor popoare, dar și datorită oportunității oferite de a promova frumoasele tradiții prin cântec și voie bună.

Ș.A.: Creatoare de frumos, puneți suflet în tot ceea ce faceți, și totuși, care este secretul? Ați reușit să colaborați cu oameni de valoare și să promovați tradițiile în spațiul românesc. Ce colaborări doriți să întreprindeți pe viitor?

Sorana Dumitriu: Ca orice artist, doresc să evoluez pe plan profesional prin colaborarea cu artiștii consacrați ai muzicii populare. Muzica joacă un rol important în viața noastră, fiind metoda cea mai des întâlnită de a ieși din rutina cotidianului. Ritmurile și sunete melodioase mângâie sufletul, transmițând calm și voie bună. O interpretă dragă sufletului este doamna Mihaela Gurău, melodiile sale reprezentând o sursă infinită de inspirație pentru folclorul românesc.

Ș.A.: Am povestit despre activitățile în care sunteți implicată, de concertele pe care le-ați susținut, dar ceva care vă definește, un motto după care vă ghidați în carieră aveți?

Sorana Dumitriu: Dalai Lama, mentorul spiritualității tibetane menționa că „drumul spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort și timp”. În cariera artistică, fiecare dintre aceste elemente se regăsește în egală măsură, dar aș mai adăuga talentul și disciplina.

Ș.A.: Ce le-ați transmite iubitorilor de folclor?

Sorana Dumitriu: Vreau să vă mulțumesc pentru susținerea oferită. Un sfat prețios pe care vi-l ofer este acela de a zâmbi și de a trăi orice clipă pe ritmul muzicii!

Sursa: Arhiva personală a artistei Sorana Dumitriu

Povestea de succes a artistei de muzică populară Sorana Dumitriu puteți regăsi și pe platforma online a Revistei In Society:

Sorana Dumitriu, interpreta de muzică populară care duce mai departe visul bunicului: „Bunicul și-a dorit să transmit tradițiile prin cânt și voie bună!”

100 de ani de cultură armenească în spațiul român în cuvinte, istorisiri și evenimente

Sursa: Arhiva Uniunii Armenilor din România Sucursala Iași, Dialog intercultural – Artist plastic: Alina Săruleanu; Fotograf: Narcis Olariu

Povestea comunității armene din România devine prezentă odată cu atestarea tombală de la Cetatea Albă ce datează din anul 967. O serie de colonii armenești se stabilesc pe teritoriul Moldovei, Transilvaniei și Dobrogei. Implicarea vizibilă din domeniul comerțului îi plasează ca maeștrii ai negoțului în târgurile de odinioară. Întreagă istorie a acestei comunități se învârte în jurul unor elemente esențiale de păstrare a identității naționale. Așezarea acestora în spațiul românesc se evidențiază prin construirea unor bijuterii arhitecturale: biserici, case, școli și ateliere meșteșugărești, ce dăinuie și astăzi în Mahalalele Armenești, drept mărturie a trecerii ireversibile a timpului.

O personalitate emblematică, care a avut un rol crucial la Marea Unire de la 1918, a fost generalul Iacob Zadik. Erou al armatei române din Primul Război Mondial, acesta a avut funcția de comandant de divizie în pătrunderea forțelor pe teritoriul Bucovinei, odată cu Unirea acesteia cu România.

Pagina istorică reliefează contribuțiile semnificative ale acestei minorități la dezvoltarea patrimoniului cultural prin promovarea tradițiilor și obiceiurilor specifice. Din dorința de susține armenii refugiați în România, după tragicul armenocid din 1915, a luat naștere Uniunea Armenilor din România, la 25 ianuarie 1919, ce îl avea în frunte ca președinte pe Grigore Trancu Iași. O personalitate emblematică a lumii cosmopolite, om politic, economist, avocat, profesor universitar și scriitor, acesta reușește să sprijine integrarea populației noi venite.

Sursa: Arhiva Uniunii Armenilor din România Sucursala Iași
Personalități armenești emblematice ce au contribuit la formarea Uniunii Armenilor din România
Iacob Zadik, Grigore Trancu Iași, Armenag ManissalianArtist plastic: Alina Săruleanu

Cultura aristocratică a vremurilor îl plasează pe acesta ca un erou ce sprijină refugiații armeni din Constantinopol. Grijuliu și atent cu cei 10.000 de armeni supraviețuitori ai tragicului genocid din 1915, a fost și antreprenorul Armenag Manissalian.  Moștenitor al prestigiului de afacerist, acesta s-a dedicat de-a lungul vieții în sprijinirea persoanelor de etnie armeană. Acesta a înființat o firmă de renume ce avea ca obiectiv principal exportul de cereale, contribuind astfel la creșterea economiei naționale. În ciuda vicisitudinilor date de politica vremii, acesta i-a sprijinit în procesul de obținere a actelor, luptând cu autoritățile statale și convingându-l pe Brătianu să îngăduie stabilirea armenilor pe meleagurile românești. Bunătatea nețărmuită îl determină să creeze un spațiul dedicat îngrijirii acestora – un spital cu 250 de paturi pe Strada Armenească, dar și un orfelinat la Strunga pentru cei 400 de copii armeni orfani. Din dorința de a duce mai departe cultura și civilizația armeană acesta propune apariția publicației culturale Ararat, ce dăinuie și până în prezent.

În perioada interbelică (1920) această organizație a jucat un rol important în deschiderea Consulatului primei Republici Armene la București. Încă din cele mai vechi timpuri în comunitatea armeană se putea observa legătura strânsă dintre comunitate și biserică, această asociație sprijinind financiar derularea cursurilor în cadrul școlilor armene, dar acordând simultan sprijin și Bisericii Apostolice Armene.

Firul istoric plasează o acțiune de rezonanță atunci când membrii comunității armene sprijină aducerea în țară a unor copii armeni supraviețuitori ai genocidului din 1915, astfel reușind să înființeze la Strunga, în județul Iași, un orfelinat. Pe parcursul istoriei, România a fost ocupată de trupele sovietice, Uniunea Armenilor din România necesitând să își  suspende activitatea.  Singura instituție ce reprezenta liantul credinței rămăsese biserica.

După revoluția din 1989, odată cu distrugerea blocului comunist, comunitatea armeană hotărăște să reia activitatea în cadrul organizației. Din dorința de a păstra zestrea culturală și spirituală am creat o serie de sucursale cu scopul de a colabora la nivel instituțional:  București, Pitești, Constanța, Tulcea, Botoșani, Suceava, Iași, Roman, Bacău, Galați, Focșani, Cluj Napoca, Gherla, Dumbrăveni și Baia Mare, orașe istorice cu atracții turistice de neegalat.

Sursa: Arhiva Uniunii Armenilor din România Sucursala Iași, Primul Congres prin care s-a reînființat U.A.R. la Sala Finanţe Bănci din Bucureşti la 11 martie 1990

  Reușim astăzi să rescriem istoria 100 de ani de la înființarea acestei frumoase organizații ce promovează patrimoniul cultural și artistic armenesc. La nivel național, comunitatea armeană este implicată activ prin organizarea unor manifestări culturale de anvergură: conferințe științifice, expoziții, simpozioane, lansări de carte, dezbateri pe teme cotidiene, întâlniri cu personalități contemporane, tabere de tineret,  participări la diferite școli de vară de învățare a limbii armene sau sărbătorirea unor zile importante precum Comemorarea Genocidului Armean, Ziua Independenței Armeniei și Crăciunul Armenesc.

Sursa: Arhiva Uniunii Armenilor din România Sucursala Iași, Centenarul Uniunii Armenilor din România – eveniment organizat de Primăria Muncipiului Iași în parteneriat cu Uniunea Armenilor din România – Sucursala Iași; Fotograf: Narcis Olariu

În prag de an aniversar, în parteneriat cu Primăria Municipiului Iași, am reușit să organizăm un eveniment dedicat Centenarului Uniunii Armenilor din România. Obiectivul principal sub egida căruia am pornit acest demers ține de propagarea spiritului intercultural la nivel societăți ieșene. Invitații au pășit cu emoție în Sala Vasile Pogor a Palatului Roznovanu, o clădire emblematică a „Orașului celor 7 coline”, susținând motto-ul Uniunii Europene – „Unitate în diversitate”.

Sursa: Arhiva Uniunii Armenilor din România Sucursala Iași, Dialog intercultural – Artist plastic: Alina Săruleanu; Fotograf: Narcis Olariu

Promovarea valorilor interculturale la nivel etnic a fost deviza evenimentului, la care au participat iubitorii de cunoaștere. Am pus în discuție repere importante ce țin de istoria, religia, economia, cultura, tradițiile și obiceiurile unei comunități antice ce a pus bazele comerțului la nivelul regiunii moldave, cu precădere în județul Iași. Considerată a fi prima atestare documentară, datând din anul 1395, Biserica Armeană Sfânta Maria este un lăcaș de cult ce rămâne simbolul unificator al existenței străvechi a acestui popor. Un moment de bucurie și propovăduire a spiritului multietnic pe meleagurile pitorești ale Moldovei, este dat de deschiderea rubricii de activități a comunității armene din Iași, dedicate celebrării a 100 de ani de la înființarea primei instituții ce promovează intens valorile armene în societatea contemporană.

Sursa: Arhiva Uniunii Armenilor din România Sucursala Iași, Centenarul Uniunii Armenilor din România – eveniment organizat de Primăria Muncipiului Iași în parteneriat cu Uniunea Armenilor din România – Sucursala Iași; Fotograf: Narcis Olariu

Mai multe informații despre activitatea culturală puteți regăsi și pe platforma online a Revistei In Society:

100 de ani de cultură armenească în spațiul român în cuvinte, istorisiri și evenimente

Maria Crețu, tânăra adolescentă care ne spune cum să facem bine și să ne implicăm în activitățile socio-culturale ale comunității încă din timpul liceului

Sursa: Arhiva personală a Mariei Crețu

Istoria voluntariatului a debutat cu secolul al  XIX-lea, când s-au înființat primele organizații pentru a propaga bunăstare. Conceptul de „voluntariat” a luat naștere în urma Primului Război Mondial, ca o modalitate de a îndrepta eșecul produs de lupta crâncenă prin crearea unei stări de pace. Părintele spiritual al implicării benevole era considerat a fi Eugen Rosenstock-Huessy, istoric și sociolog de origine germană, creatorul „Serviciului Voluntar pentru Pace”. Astăzi, voluntariatul este un domeniu de interes pentru tineri, fiind o activitate desfășurată cu drag, din proprie inițiativă. Suntem tentați să digitalizăm timpul liber, motiv pentru care consider că este deosebit de important să promovăm ideea de implicare activă la nivelul societății. Cu o energie aparte ne întâmpină, Maria Crețu, elevă a Liceului Teoretic Vasile Alecsandri din Iași, mbinând într-un mod armonios utilul cu plăcutul, școala cu implicarea civică, aceasta formându-și un mod de viață astfel, diferit de cel al școlarului obișnuit. Dorind să spargă barierele cotidianului, reușește cu speranță, organizare și eforturi considerabile să creeze o stare de bunăstare la nivelul societății.

Ștefana AgopVoluntariatul se ghidează după o serie de principii pe care ai reușit să le respecți pe parcursul timpului. La baza acestei activități stă beneficiul public, oferit pe deplin comunității. Pe care dintre acestea te-ai axat de-a lugul experienței acumulate?

Maria Crețu: De-a lungul timpului am trecut peste multe obstacole, am stat în umbră și am analizat diferite aspecte, atât din viața mea, cât și a persoanelor din jurul meu și am ajuns la concluzia că există multe lucruri ce pot fi schimbate sau chiar îmbunătățite. Am realizat însă că nu este de ajuns să observi, ci trebuie luate și măsuri ce să aducă schimbarea. Astfel, am început prin a mă implica în activitățile de voluntariat din cadrul școlii, fie că era vorba despre donații către sufletele nevinovate de la casele pentru copii sau aprovizionarea cu alimente a unor bătrâni ce duceau dorul nepoților și se umpleau de bucurie când cineva le trecea pragul. In anii de liceu, am decis să îmi lărgesc orizonturile și să tind spre mai mult. Drept urmare, timp de 2 ani am mers periodic la o asociație ce survenea ca un fel de program after school pentru elevii ce proveneau din familii cu o situație mai precară. Alături de ceilalți voluntari îi ajutam la teme, le explicam ceea ce le era neclar, organizam diferite activități împreună, totul pentru le vedea zâmbetul pe chip și pentru a-i face să uite de ceea ce era acasă. De asemenea, din dorința de a încerca ceva nou și de a mă dezvolta, am participat fie ca volunar, fie ca și organizator în cadrul mai multor evenimente și festivaluri din Iași, dar și din alte orașe din țară. Acestea aveau ca teme promovarea patrimoniilor culturale, punerea în valoare a artei exprimată prin muzică, pictură, desen, dans și chiar fotografie, evidențierea și dezvoltarea noastră personală, dar și interacționarea și acceptarea diferențelor dintre oameni și culturi. Gândindu-mă la toate aceste experiențe al finalul zilei, mă simt mândră că am reușit să ofer ceva, fără a aștepta și ceva în schimb, pentru că, pentru mine, a face pe cineva fericit este mult mai important și mai valoros.

Sursa: Arhiva personală a Mariei Crețu

Ș.A.: Ești un voluntar implicat activ în societatea contemporană, colaborând cu mai multe oganizații nonguvernamentale. Ai devenit lider al unor departamente care au desfășurat proiecte pe diverse arii de interes – social, artistic și cultural. Am dori să aflăm câteva detalii despre povestea de succes a unei tinere coordonatoare. Poți să ne prezentați proiectele de suflet?

Maria Crețu: După cum am precizat anterior, în decursul ultimilor ani, mi-am extins pasiunea pentru voluntariat, încercând să cuprind câte puțin din fiecare. Însă există câteva proiecte ce mi-au rămas întipărite în suflet. Pe primul loc se află parteneriatul cu Uniunea Armenilor din România – Sucursala Iași. Prima dată când am colaborat cu această asociație a fost acum 2 ani, sprijinindu-ne pe mine și colegii mei în cadrul Concursului Internațional Euroscola, unde echipa mea a avut drept scop promovarea Bisericii Armene din Iași, dar și cultura armeană și tradițiile acesteia. Astfel, pe parscursul unei veri, am ajutat la organizarea mai multor evenimente cu specific armenesc, precum seratele și ateliere de creație; am călătorit în alte orașe pentru a cunoaște diferiți cetățeni armeni de la care am aflat anumite lucruri ce mi-au schimbat cu totul perspectiva despre această cultură, îndemnându-mă spre a mă documenta și mai amănunțit. Ulterior, după terminarea respectivului concurs, am fost întrebată în urma implicării mele, dacă aș dori să continui colaborarea cu Uniunea Armenilor, de această dată ca și voluntar direct. Am acceptat fără a sta pe gânduri. În cei doi ani ce au trecut, m-am specializat mai mult pe partea de media și online, preocupându-mă de aministrarea paginilor și a site-urilor uniunii, însă am continuat să organizez evenimente și am reușit chiar să înființez și o trupă de dans armenesc.

Un alt proiect important îl reprezintă ETNIS. Alături de tine, dragă Ștefana, și de domnul profesor Andi Dașchievici am format acest centru de educare, formare și dezvoltare interculturală, având ca scop promovarea diferențelor dintre culturi, dar și întelegerea acestora. Astfel, am realizat diferite cu materiale pe care le-am prezentat în cadrul orelor de curs din diferite școli din Iași. Tot în cadrul acestui proiect, au fost organizate mai multe ateliere de creație, expoziții și atelierea de creație. Nu în ultimul rând, voluntariatele ce au implicat activ copii au avut un impact deosebit asupra mea. M-au făcut să realizez ceea ce este cu adevărat important în viață și că oamenii ar trebui să fie mulțumiți cu ceea ce au, întrucât există persoane în situații mult mai rele ce sunt totoși mai fericiți. Prin urmare, fericirea altora reprezintă un lucru neprețuit.

Ș.A.La nivelul statului român, activitatea de voluntariat a devenit vizibilă după 1989, odată cu distrugerea blocului comunist. Perioada imediat următoare avea să fie înfloritoare datorită instalării regimului democratic care a fructificat astfel de manifestări. Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, asociațiile s-au axat pe „Unitate în diversitate”, creând un dialog permanent cu minoritățile. Ai organizat evenimente în cadrul unor asociații culturale? Ce tipuri de evenimente ai promovat?

Maria Crețu: Pentru a pune în valoare aceste devize am luat parte la evenimentele culturale organizate în principal de Uniunea Armenilor din România – Sucursala Iași, dar am fost voluntar și în cadrul celor realizate de Primăria Municipiului Iași sau primăriile altor orașe din țară sau din afară. Astfel, am participat la serate culturale armenești, ateliere de creație, festivaluri de muzică, artă, dans, film și fotografie. Toate acestea au avut ca scop promovarea anumitor culturi și tradiții, dorind aducerea schimbărilor în percepțiile oamenilor, lărgindu-le orizontul și cunoștințele.

Ș.A.: Schimbarea la nivelul comunității devine o necesitate pe de o parte, dar și o decizie de binefacere. În ariile în care activezi survin numeroase modificări de la colectiv, orar, nivel de implicare și sarcini ce trebuie îndeplinite prin responsabilitate și punctualitate. Ce le recomanzi tinerilor dornici să îmbrățișeze rolul de voluntar?

Maria Crețu: Le recomand tinerilor dornici să capete rolul de voluntari să pună suflet în ceea ce fac și să se pună pe plan secund pentru câteva momente. Este important să realizeze ce responsabilitatea se află pe umerii lor și să știe cum să acționeze în anumite momente. Voluntariatul nu este pentru toată lumea. Ai nevoie de multă răbdare, punctualitate, responsabilitate și orice s-ar întâmpla, trebuie să fii optimist și perseverent. Însă, la finalul fiecărui proiect, văzând cât de multe ai realizat și câtă experiență ai acumulat, te va face să te simți cu adevărat împlinit.

Sursa: Arhiva personală a Mariei Crețu

Ș.A.În ultimul timp a renăscut scena culturală a orașului prin colaborările fructuoase dintre minorități. Deseori s-a pus accentul pe implicarea proactivă a tinerilor la nivelul comunității locale. Un loc în care tradiția seculară se îmbină armonios cu elementele moderne este complexul Palas, un loc al propagării curentului intercultural în societatea contemporană. Consideri că tinerii sunt atrași de astfel de locații, devenind mai implicați în procesul de promovare interetnică?

Maria Crețu: Sunt de părere că la momentul de față, implicarea în cadrul acestor activități a tinerilor este net superioară față de cum obișnuia să fie acum câțiva ani. Din dorința de a acumula cât mai multă experiență și pentru a avea un portofoliu cât mai vast, tinerii ieșeni i-au parte la tot mai multe manifestații culturale. Este adevărat că centru Palas reprezintă un punct central de atracție, ce influențează implicarea și participarea oamenilor, fiind o locație centrală. Însă, la fel de bine promovată, din punct de vedere al organizării evenimentelor culturale este și Casa de Cultură a Studenților, dar și zona Copou, unde anual au loc evenimente și festivaluri bazate pe promovarea patrimoniilor culturalurale, dar și a multiculturalității.

Ș.A.: Evenimentele organizate în parteneriat cu autoritățile locale au contribuit la creșterea gradului de vizibilitate al sferei interculturale. Ce alți factori au influențat diseminarea acestui curent la nivelul mass-mediei?

Maria Crețu: Implicarea tinerilor din dorința de a se dezvolta, de a descoperi mai multe despre ceea ce îi înconjoară, cred eu, că reprezintă un factor important. Întrucât aceștia își petrec mare parte din timp pe rețele de socializare, asociațiile ce caută voluntari pot creea foarte ușor un eveniment pe care să îl distribuie mai departe, atrăgând astfel atenția tinerilor. Fie că vorbim despre festivaluri ce abia iau naștere sau au în spate ediții finalizate cu succes, nimic nu îi oprește pe tineri să depună un CV și o scrisoare de intenție, cu scopul de a deveni voluntar, de a cunoaște mai multe, de a se autodepăși și de a promova mai departe ceea ce au învățat.

Ș.A.: La nivelul comunității locale spiritul competitiv a fost înlocuit cu cel de cooperare, colaborare și înfrățire. Fiecare etnie își promovează valorile, tradițiile și obiceiurile. Ce tipuri de evenimente organizați și pe ce aspecte puneți accentul pentru o organizare exemplară?

Maria Crețu: Un popor unit este un popor prosper. Pentru ca un eveniment multicultural să decurgă perfect, fără vreun incident, se încearcă punerea exemplară la punct a tuturor detaliilor, începând de la lista de invitați și continuând cu dispunerea acestora într-un anumit program, astfel încât toată lumea să fie mulțumită și să nu existe neânțelegeri.

Ș. A.: Fiecare dintre noi dezvoltă o pasiune pentru frumos și creație. Unul dintre domeniile de interes ce te definește este dansul. Când ai descoperit această înclinație pentru arta mișcării?

Maria Crețu: Într-adevăr, dansul reprezintă una din pasiunile mele cele mai mari. Primul contact cu lumea dansului l-am avut la o vârtă fragedă, pe când aveam doar 3 ani. Fiind la grădiniță, mama m-a înscris la un curs de dans din dorința de a-mi lărgi orizonturile și a-mi pune în valoare simțurile. Crescând, tot mama a fost cea care a observat inclinația spre dans și faptul că aveam o ureche muzicală mul mai dezvoltată, comparativ cu ceilalți copii. Faptul că devenisem elevă nu a fost deloc un impediment, ba chiar am fost îndrumată să încerc și alte laturi ale dansului, cunoscând pe lăngă partea modernă, latura tradițional populară, dar și sportivă, bazată pe dansurile de societate. Am participat, de asemenea și la câteva competiții locale și naționale, unde am avut parte și de premii. Țin să precizez însă, că în spatele acelor reprezentații de numai câteva minute, se acundeau ore întregi de repetiții și sacrificii, pe care nu le regret, pentru că m-au disciplinat și m-au ajutat să mă dezvolt într-un mod armonios. Nevoită fiind să mă retrag din latura dansurilor sportive, pe când aveam doar 12 ani, încurajată fiind de către fosta mea doamnă învățătoare, mi-am continuat pasiunea, devenind profesoară de dans modern a elevilor dumneaei. Am susținut acesată activitate timp de 2 ani, moment în care am intrat la liceu. După o pauză destul de lungă, mi s-a oferit oportunitatea să fiu coregrafa unei trupe de dans armensc. Am acceptat cu bucurie, știind că voi putea face din nou ceea ce îmi place. Singura mea piedică a fost și este, referitor la trupa Siamanto,  incapacitatea de a reda anumiți pași specifici. Totuși, fiind o fire perseverentă și perfecționistă, mă străduiec din răsputeri să mă țin de acest proiect și să îmi depășesc toate temerile.

Ș.A.: O aripă a artei care reușește să reliefeze portretul unei tinere cu ochii albaștrii și părul bălai, cu zâmbetul larg și privirea ațintită către ceas, pregătită mereu pentru repetiții… Punctualitatea este importantă în epoca globalizării. Cum reușești să stabilești orarul unei zile obișnuite? În ce manieră prioritizezi activitățile?

Maria Crețu: Punctualitatea și organizarea sunt aspecte pe care le-am dobândit de-a lungul anilor. Orice activitate pe care trebuie să o întreprind este notată într-un calendar, toate evenimentele ce survin între timp sunt plasate în programul meu în funcție de timpul rămas și de data limită de finalizare a acestora. Încerc pe cât posibil să îmbin utilul cu plăcutul, combinând planul studiului, cu cel social și familial, în final având grijă ca niciunul să nu fie neglijat.

Sursa: Arhiva personală a Mariei Crețu

Ș.A.: Pasiunea pentru dans ai descoperit-o prin intermediul voluntariatului realizat în sfera interculturală. Zona aceasta oferă multe perspective pentru viitor, antrenând pe de o parte latura artistică, dar și cea intelectuală prin relaționarea cu alte etnii. Ce te-a impresionat în mod special și ce învățăminte pot ajuta în evoluția din viitor?

Maria Crețu: Am rămas plăcut impresionată de diversitatea culturilor ce există, de tradițiile acestora, de modul cum interacționează oamenii între ei. Dansul în sine reprezintă unul dintre cele mai populare forme de exprmare liberă, în care tradiția, arta și cultura fiecărei populații se impletesc armonios, astfel fiind promovate valorile unice ale multiculturalității. Relaționarea cu alte etnii, fie ca vorbim despre dans sau cultură în sine, duce la dezvoltarea personală a individului, ajutându-l să privească lumea ce îl înconjoară dintr-o altă perspectivă, acesta acceptând mult mai ușor diferențele, considerându-le a fi unice și speciale. Prin interacționarea cu persoane ce fac parte din alte etnii, oamenii învață, de asemenea, să se accepte pe ei înșiși așa cum sunt, ajungând să considere că părerea lor despre sine este cea care contează cu adevărat, iar părerile celor din jur sunt doar niște vorbe care nu trebuiesc puse la suflet.

Ș.A.: O șansă unică în viață, dar plină de surprize și reușite. În parteneriat cu  Uniunea Armenilor din România-sucursala Iași ai coordonat un proiect de amploare. Cadrul educațional a permis implicarea activă proprie în această zonă și prin atenta implicare a profesorilor de la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” Iași. Ne poți oferi mai multe detalii despre acest proiect internațional?

Maria Crețu: Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” Iași a survenit în întâmpinarea priorităţilor Programului Național „Euroscola”, ediția a X-a, prin implementarea unei campanii de informare, educare și comunicare (IEC) cu privire la valoarea de patrimoniu a Bisericii Armene „Sf. Născătoare” din Iași  în context național și european. Am ales să dezvoltăm o astfel de campanie deoarece oamenii au nevoie de informare și educare pentru a cunoaște rolul Bisericii Armene în cadrul patrimoniul cultural local, național și european, cu atât mai mult cu cât acest edificiu simbolizează diversitatea culturală și reflectă deviza „unitate în diversitate” a Uniunii Europene. Scopul nostru a fost promovarea și valorificarea Bisericii Armene din Iași, ca principală atestare documentară a Iașului și reper al patrimoniului cultural, pe de o parte, dar şi ca simbol al spiritualității și diversității culturale ce unifică comunitatea locală, având drept obiective: îmbunătăţirea nivelului de cunoaştere şi înţelegere a Uniunii Europene, a valorilor și principiilor pe care se întemeiază aceasta, la nivelul elevilor Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri” Iași și dezvoltarea deprinderilor de participare activă și responsabilizare a elevilor Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri” Iași cu privire la patrimoniul cultural, la rolul acestuia în promovarea diversității culturale la nivel european și la conservarea lui pentru generațiile următoare.

Ș.A.: Un proiect de amploare ce a reușit să aibă un impact pozitiv la nivelul comunității. Tineri implicați, dornici de cunoaștere și afirmare a propriilor idei și trăiri, dar care întâmpină pe parcurs și anumite bariere… Cu ce fel de provocări te-ai confruntat până acum în toate activtățile ce țin de voluntariat?

Maria Crețu: În activitatea pe care am desfășurat-o până la momentul de față am întâmpinat numeroase obstacole. Am fost pusă de multe ori în fața faptului împlinit, fiind nevoită să fac anumite lucruri spontan și eventual, improvizând pemloc un discurs sau venind cu o soluție pe loc la o problemă. Am întâlnit, de asemenea, și oameni ce mai mult puneau piedici sau încurcau în procesul de organizare și desfășurare al evenimentelor sau activitaților. Vremea a fost și a un impediment de câteva ori, fiind nevoită să îmi desfășor activitatea de voluntar pe timp de ploiae sau caniculă. De mult ori se acumulează atât de multă muncă și stres, încât simți că te sufoci și tot ce îți dorești este o pauză și puțină linște. Însă, trebuie să știi cum să te organizezi și când să spui stop, astfel încat să nu te epuizezi. Orice obstacol poate fi depășit, trebuie doar să găsești soluția potrivită.

Ș.A.: Descoperirea înclinației spre voluntariat și spre zona leadership-ului au constituit start-up-ul unei potențiale cariere. Cursurile cărei facultăți dorești să le urmezi și care ar fi parcursul pe care ți l-ai propus?

Maria Crețu: Încă de mic copil am știut că nu vreau doar să trec prin viață. Doresc să îmi las amprenta în fiecare loc în care merg. Sunt pasionată de istorie și de tot ce ține de comunicare. Sunt o fire curioasă, dar reținută în același timp. După terminarea liceului, vreau să studiez Relațiile Internaționale, sperând să îmi pot atinge scopul și să schimb ceva în lumea asta. Vreau să mă fac auzită și nu să îi las pe alții să decică în locul meu. Sper, ca pe durata studiilor universitare să iau parte la diferite schimburi de experiență și internship-uri, necesare în evoluția mea personală. Am reușit să ajung o dată la Parlamentul European de la Strasbourg, datorită proiectului Euroscola și am simțit că aolo este locul meu. De aceea, îmi doresc să mă întorc înapoi, de data aceasta cu o funcție și cu un set de studii în spate, sperând că locul meu va face o diferență.

Ș.A.: Experiența cumulată de-a lungul anilor de voluntariat a reprezentat o bază a cunoștințelor care te vor ajuta pe parcusul anilor universitari. În ce măsură aceste aspecte au contribuit la decizia ta de a urma cursurile Facultății de Relații Internaționale?

Maria Crețu: Ideea de a urma cursurile acestei facultați a apărut din perioada școlii generale, rămânnd singura mea opțiune odată cu trecerea timpului. În viață, mă bazez foarte mult pe întuiție și pe ceea ce îmi spune inima. Fiind atrasă de istorie, relațiile dintre oameni, ceea ce ne înconjoară pe noi și dorin să schimb ceva, consider că acolo este locul unde mă voi identifica cel mai bine. Experiențele prin care am trecut, m-au ajutat să îmi lărgesc orizonturile, văzând lumea dintr-o cu totul altă perspectivă și devenind mult mai încrezătoare în forțele proprii.

Ș.A.: Iașul este un oraș estic, ce a căpătat culoare și dinamism în ultimul deceniu. Adesea auzim în presă că acest oraș oferă numeroase oportunități de dezvoltare la nivelul carierei. Sunt realmente uimită de energia pe care o emani în jur și îmi permit acum, la finalul interviului, să te rog să spui care ar putea fi ingredientele unei „cariere” de succes în sfera voluntariatului.

Maria Crețu: Consider că atunci când faci ceea ce îți place și te implici întru totul, rezultatul va fi unul pe măsură. Astfel, datorită voluntariatului am învățat că este multă mai important să oferi și că adevăratele valori constau în lucrurile simple. Orice muncă, oricât de mică, va fi răsplătită mai devreme sau mai târziu.

Povestea de succes a voluntarei Maria Crețu o puteți regăsi și pe platforma online a Revistei In Society:

Maria Crețu, tânăra adolescentă care ne spune cum să facem bine și să ne implicăm în activitățile socio-culturale ale comunității încă din timpul liceului