Există comunități care, deși pare că s-au cam dus sărbătorile de iarnă, în acestă perioadă petrec, căci, de exemplu, pentru credincioșii armeni și cei de pe stil vechi, perioada petrecerilor continuă.
Poporul armean, primul care a adoptat creștinismul ca religie oficială de stat, prăznuiește Crăciunul odată cu Boboteaza din dorința de a păstra tradiția primelor secole creștine, tradiția care avea la bază calendarul gregorian. Totuși, pe parcursul istoriei a avut loc modificarea datei de celebrare a sărbătorilor de iarnă. Odată cu acceptarea creștinismului printre religiile imperiului, conform Edictului din Milan din anul 313, Împăratul Constantin decide menținerea datei de 25 decembrie drept semnificație a izbândei luminii împotriva întunericului. Din dorința de a extinde semnificația luminii putem face trimitere și la victoriei binelui împotriva răului. Modificarea a fost acceptată și de bisericile creștine care, în urma Sinodului de la Chalcedon din anul 451, au hotărât ca data să rămână fixă. În urma dezbaterilor privind natura umană și divină a Mântuitorului, aspectele ce țin de sfera religioasă au fost analizate de teologii care au considerat că, potrivit primelor secole de creștinism, în această zi sfântă, comunitatea armeană se îndreaptă cu sufletul deschis către lăcașul de cult, devenit simbolul unificator al acestei sărbători.
În această seară (seară în care se întâmplă să scriu articolul) va fi oficiată Sfânta Liturghie, în edificiu răsunând colindul „Avedis” („Vestea cea bună a Nașterii Mântuitorului”). Încă din cele mai vechi timpuri, tinerii erau însoțiți de reprezentanții comunității ce duceau mai departe vestea Nașterii Domnului în toate casele tradiționale. Tinerii pătrund în încăpere cu Celebrul colind „Aysor done, ev Surp Dzănunt, Avedis”, care aduce vestea nașterii Mântuitorului. Cu această ocazie se întâlnesc, la ceas de seară, colindătorii și primesc daruri de la Moș Crăciun, acesta rămânând un prilej de reuniune cu familia și prietenii.
De sărbători, dăruim și primim daruri, cel mai frumos cadou fiind acela de a te bucura de simplitatea acestei zile binecuvântate în compania celor dragi!
Colaborator foto: Davi Babanu Photography
O vorbă din popor aduce aminte de faptul că armenii nu puteau părăsi casa sau încuia ușa atunci când frații lor veneau în vizită, întrucât acest moment era sacru. Un moment prin care se promovează tradiția armenească autentică este cel în care ne reunim la masă alături de familie, „în prezența” celor 7 bucate tradiționale (fructe uscate, Anoush Abour, rodia, strugurele, caisa, dolma și pâinea). Fructele uscate sunt aranjate de gospodina casei sub formă de trifoi, în speranța că anul ce vine să fie mai prosper: caise, migdale, alune, nuci și stafide.
Un preparat nelipsit este desertul Anoush Abour, o budincă dulce din grâu fiert, bogată în arome și culori: stafide, caise uscate, nucă, smochine și coajă de portocală, iar tot acest cumul de savoare este presărat cu scorțișoară. Rodia, sturugurele și caisul sunt trei fructe tradiționale armenești care parcă grăiesc povestea ținutului îndepărtat și misterior al Armeniei.
Tradițiile sunt păstrate cu sfințenie, rudele din Armenia permanent îndulcindu-ne cu pistil, un desert creat din struguri, caise și nuci, toate fructele învelite într-o pătură de ciocolată. Masa de sărbători este bogată în bucate specifice zonelor străvechi ale patriei mamă, iar gustul sărmăluțelor, denumite și dolma, sunt împăturite cu migală în foile de viță de vie.
O tradiție vie, care se păstrează în zilele de sărbătoare, este realizarea unei pâini în care gospodina pune o monedă. La cina festivă, capul familiei împarte în mod egal feliile de pâine la rude și cine găsește moneda, conform zicerilor din popor, va fi încununat cu succes pe tot parcursul anului.
Armenii aduc în prim plan lumina de la biserică și aprind atâtea lumânări în funcție de numărul membrilor din familia. Ceara rămasă va fi presărată pe o apă curgătoare pentru ca izvoarele să un sece, iar în zonele cu relief arid se pune ceara la rădăcina unui pom pentru ca acel an să fie rodnic.
Povestea Crăciunului începe odată cu aroma rodiei, fructul tradițional armenesc, dar și cu celebra urare: „Shnorhavor Nor Dari yev Surp Dzănunt!”, ce reprezintă un îndemn de a petrece noul an cu belșug în casa și liniște în suflet.
Sursa foto: pinterest.com
Pentru a descoperi tradițiile armenești vă invit să accesați ș platforma online a Revistei In Society:
Crăciun pe rit vechi: ce înseamnă sărbătoarea pentru comunitatea armeană din Iași