Cum s-a văzut Gala ArmenIS, evenimentul care a marcat centenarul Uniunii Armenilor din România

Pornim într-o frumoasă călătorie pe meleagurile armenești moldave, alături de două personalități marcante de origine armeană: Dr. Emanuel Nazaretian, președintele Uniunii Armenilor din România Sucursala Roman și Prof. univ. dr. Eugen Golgoțiu, vicepreședintele Uniunii Armenilor din România Sucursala Iași. Pe parcursul evenimentului ne-au împărtășit informații prețioase despre istoria armenilor din cele două târguri moldave, făcând trimitere către trecutul glorios marcat de contribuția economică a acestei comunități, dar și despre prezent ce scoate în prim plan zestrea culturală pusă în valoare de clasa intelectuală prin activități diverse ce cuprind momente de muzică și dans, vernisaje și conferințe tematice.

Povestea comunității poate fi conturată și de prezența unei figuri emblematice marcată de prezența colecționarului Krikor Zambaccian, ultimul președinte al acestei organizații înainte de instalarea blocului comunist. Faimosul colecționar de artă de sorginte armeană menționa: „Am dăruit poporului colecția mea de artă deoarece și talentele pe care le-am întrunit sunt ale poporului, ele fac mândria lui.” – Krikor Zambaccian. Prin intermediul civilizației milenare, pas cu pas, s-a format cultura armeană ce este plasată în epicentrul ținutului rodiilor, strugurilor și caiselor. În acest sens dansul și muzica au devenit elementele cheie de promovare ale identității culturale, un moment artistic deosebit fiind pregătit de trupa de dans Siamanto a comunității armene din Iași, dar și de Academia de talente Ella Gondos printr-un recital extraordinar de pian realizat de micul prinț Yanis Pavel.

Arhitectura neoclasică a edificiului este reliefat de existența porticului de la intrare cu patru coloane toscane. Saloanele cochete reprezintă o reconstrucție a ambientului elegant al locuințelor boierești de la jumătatea secolului al XIX-lea ce prezentau un mobilier oriental. Piese originale de mobilier au oferit o imagine de ansamblu asupra vieții boierilor români și armeni ce au contribuit la dezvoltarea economică a urbei ieșene. Iubitorii de cunoaștere au participat la introducerea în universul armenesc realizată de doamna Muzeograf Mihaela Tudose. Ascunsă pe străzile înguste ale Copoului, muzeul aduce în prim plan anticele zidiri ieșene ce au aparținut familiei Kogălniceanu, acestea reprezentând un reper spațio-temporal în care istoricul, gazetarul, scriitorul, avocatul și omul politic a reușit să ofere lumii adevărate modele interculturale. Cum putem descrie o personalitate complexă și influentă a secolului al XIX-lea, decât prin genialitatea sa și prin spiritul remarcabil de orator și diplomat, ce a reprezentat unul dintre principalii ctitori ai României moderne datorită preocupărilor sale asupra dezvoltării conștiinței naționale, făuririi statului național și obținerii independenței. Observând îndeaprope parcursul comunității armene putem observa similitudini atât la nivel faptic prin prezența bijuteriei arhitectonice existentă în vechea Mahala Armenească, cât și la nivel spiritual prin contribuțiile economice, politice și culturale. O casă de burghezi, înaltă și frumoasă, specifică secolului XIX tronează pe Strada Armeană de astăzi. Cu o arhitectură deosebită în stil neoclasic, împodobită cu balcoane cu balustrade din fier forjat, cu siguranță în interioarele clădirii regăsim piese de mobilă de tip oriental, cu talgele de alamă în care era servită cafeaua, cu instrumente muzicale specifice cum este dudukul, dar și țesături tradiționale cu motive armenești. Un aer aristocratic ce se aseamănă cu cel împânzit de Muzeul „Mihail Kogălniceanu” din dealul Copoului.

Implicați în sfera interculturală, membrii echipei de Proiect „ArmenIS – identități ale trecutului” au creat un cadrul de poveste ce pune în discuție repere importante din istoria, religia, economia, cultura, tradițiile și obiceiurile unei comunități antice ce a dezvoltat comerțul în spațiul moldav, cu precădere în urbea ieșeană. De-a lungul timpului aceștia au promovat cel mai important edificiu de cult armenesc din „orașul celor 7 coline” ce datează din anul 1395, Biserica Armeană „Sfânta Maria”. Prima atestare documentară a localității devine și simbol unificator al șederii străvechi al acestui popor. Propovăduirea spiritului intercultural pe meleagurile pitorești moldave este oferită și de celebrarea a 100 de ani de la înfiițarea primei instituții ce promovează intens valorile armene în societatea contemporană.

Laitmotivul organizării acestui eveniment de marcă este reprezentat de celebrarea celor 100 de ani de cultură armeană în spațiul românesc, de istorie, tradiție, implicare și activități cultural-artistice. Manifestarea a fost concepută sub forma unei gale în care instituțiile partenere și colaboratorii au fost premiați pentru aportul adus în domeniul cultural-artistic prin promovarea tradițiilor și obiceiurilor armenești. Prin înființarea acestei organizații s-a reușit crearea unei legături între perioada interbelică, atunci când valorile națiunii armene erau perpetuate în formă autentică și perioada contemporană, în care acestea devin amprente ale artei moderne. Cultura armeană reprezentată prin tradiții și obiceiuri evidențiază puntea de legătură dintre trecutul istoric și prezentul modernității în care arta îmbracă forme de dans, muzică și vernisaje. Povestea unei civilizații orientale ce are ca deziderat păstrarea zestrei strămoșești și transmiterea ei în formă autentică tinerelor generații, devine astăzi glasul duios al ținutului îndepărtat al Armeniei, țara rodiilor, strugurilor și caiselor.

Comunitatea armeană din România își face resimțită prezența pe tărâm românesc odată cu atestarea tombală de la Cetatea Albă ce datează din anul 967. Colonii armenești poposesc în Moldova, Transilvania și Dobrogea, unde încep treptat să clădească mici întreprinderi meșteșugărești. Implicarea vizibilă în sfera comerțului îi plasează ca maeștrii ai negoțului, reușind să aducă un aer aristocratic târgurilor de odinioară prin marfa prezentată: costume, bijuterii, covoare țesute, talgere de alamă. Povestea unui popor milenar ce roiește în jurul elementelor de păstrare ale identității naționale: religia, simbolurile și tradițiile. Stabilirea acestora în spațiul românesc este evidențiată de înălțarea unor bijuterii arhitecturale reprezentate de biserici, case, școli și ateliere meșteșugărești, ce dăinuie și astăzi în Mahalalele Armenești, drept mărturie a trecerii ireversibile a timpului.

Dezvoltarea patrimoniului cultural s-a realizat prin dorința aprinsă a acestei comunități unite de a promova tradițiile și obiceiurile păstrate ca zestre de la înaintași. Pagina istorică reliefează contribuțiile acestei etnii atât în plan economic, cât și instructiv-artistice. Un eveniment tragic ce a marcat conștiința neamului armenesc a fost genocidul din anul 1915, când o masă mare de populație a fost asuprită, iar alta deportată. Răspândirea acestora pe tot mapamondul a dus la formarea unei puternice diaspore, ce a reușit odată cu trecerea timpului să formeze adevărate conglomerate unite prin prisma valorilor, conceptelor și principiilor de viață comune. Dezideratul de a integra armenii sosiți pe teritoriul României, a luat naștere, la 25 ianuarie 1919, Uniunea Armenilor din România, ce îl avea ca președinte pe Grigore Trancu Iași. O personalitate emblematică a lumii cosmopolite, om politic, economist, avocat, profesor universitar și scriitor, ce reușește să sprijine necondiționat instalarea populației nou venite.

Atmosfera aristocratică a vremurilor îl plasează asemenea unui erou ce sprijină refugiații armeni din Constantinopol. Mânat de un spirit protectiv și deosebit de atent cu cei 10.000 de supraviețuitori ai tragicului episod istoric din 1915, antreprenorul de sorginte armeană Armenag Manissalian a facilitat la nivel politic și economic asimilarea congregației actuale. Moștenitor al prestigiului de afacerist, preocuparea sa permanentă era sprijinirea persoanelor de etnie armeană. Cu un aport semnificativ în sfera comerțului prin înființarea unei firme ce avea ca obiectiv principal exportul de cereale, acesta a contribuit la dezvoltarea economiei naționale. Vicisitudinile impuse de politica vremii au fost parcurse cu stoicism, reușind să spargă barierele și să lupte cu autoritățile în vederea obținerii actelor pentru armenii refugiați. Prin spiritul său ocrotitor  l-a convins pe Brătianu să îngăduie stabilirea supraviețuitorilor pe meleagurile românești. Bunăvoința nețărmuită îl convinge să creeze un spațiu dedicat îngrijirii a unui număr considerabil de copii armeni orfani, reușind în județul Iași, la Strunga să înființeze un cămin. Dezideratul de a transmite tinerelor generații spiritul viu armenesc, propune apariția publicației culturale Ararat, ce promovează cultura și civilizația armeană la nivel internațional.

Perioada interbelică a avut un rol cheie prin deschiderea Consulatului Republicii Armenia la București. Un alt promotor al integrării facile al armenilor deportați a fost Harutiun Khintirian, primul consul general al Republicii Armenia în România, o personalitate marcantă, ce mediat relațiile diplomatice dintre statul român și cel armean. Din cele mai vechi timpuri, legătura dintre comunitate și lăcașul de cult era puternică, organizația susținând financiar cursurile școlii armene, reușind astfel să deschidă porțile cunoașterii către tainele alfabetului armenesc. Teritoriul României a fost ocupat de trupele sovietice, Uniunea Armenilor din România fiind nevoită să își suspende activitatea, singura instituție ce reprezenta liantul credinței fiind biserica. Distrugerea blocului comunist din 1989 a reprezentat un moment oportun pentru comunitatea armeană de a relua activitatea în cadrul organizației. Zestrea culturală și spirituală armenească a fost transmisă într-o formă autentică în diverse sucursale cu scopul de a colabora la nivel instituțional: București, Pitești, Constanța, Tulcea, Botoșani, Suceava, Iași, Roman, Bacău, Galați, Focșani, Cluj Napoca, Gherla, Dumbrăveni și Baia Mare, orașe presărate de vestigii istorice și atracții turistice armenești de neegalat.

Descrierea activității culturale o puteți regăsi și pe platforma online a Revistei In Society: 
https://insociety.ro/city-life/cum-s-a-vazut-gala-armenis-evenimentul-care-a-marcat-centenarul-uniunii-armenilor-din-romania/